definiția mări definiție dex

MĂR͹,

măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare¹.

MĂRͲ

interj. v. măre.

MĂR͹,

măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare¹.

MĂRͲ

interj. v. măre.

MĂRÍ

vb. 1. v. crește. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpânirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulți. 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.

MĂRÍ

vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

MĂRÍ

vb. 1. v. crește. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpânirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulți. 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.

MĂRÍ

vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

A (se) mări

≠ a (se) micșora, a (se) reduce

A mări

≠ a (se) împuțina, a denigra, a diminua

A (se) mări

≠ a (se) micșora, a (se) reduce

A mări

≠ a (se) împuțina, a denigra, a diminua

mări

v. măre

mărí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măreáscă

mări

v. măre

mărí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măreáscă

A MĂR//Í ~ésc

tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare

A SE MĂR//Í mă ~ésc

intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare

A MĂR//Í ~ésc

tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare

A SE MĂR//Í mă ~ésc

intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare

ac-de-máre

s. n., pl. áce-de-máre

ac-de-máre

(pește) s.n., pl. áce-de-máre

a încerca marea cu degetul

expr. a tatona o situație, a încerca ceva fără prea mari speranțe de reușită.

ANASON-MÁRE

s. v. molură.

ANEMONĂ-DE-MÁRE

s. v. actinie.

anemónă-de-máre

s. f.

ARICI-DE-MÁRE

s. (ZOOL.: Echinoidea) echinidă.

aríci-de-máre

s. m.

áță-de-máre

s. f.

barǎrel

(perf. barǎrdǎs) vb. tr. a crește, a face mare; a mări.

bar/o, -i, -e, -e

adj. mare, mari.

barǒl

(perf. barilǎs) vb. refl. a se face mare, a se mări; a crește.

barǒl

(perf. barilǎs) vb. refl. a se face mare, a se mări; a crește.

bóu-de-máre

s. m., pl. bói-de-máre

bou-de-máre

(pește) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre

buréte de máre

s. m. + prep. + s. f.

CALCE-MÁRE

s. v. rostopască.

CAL-DE-MÁRE

s. v. morsă.

cal-de-máre

s. m.

CALORIE MÁRE

s. v. kilocalorie.

CARABAȘ-DE-MÁRE

s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare.

CARAS-DE-MÁRE

s. v. sparos.

Cárul-Máre

(astron.) s. pr. n.

castravéte-de-máre

s. m.

călúț-de-máre

s. m.

CĂȚEL-DE-MÁRE

s. v. corosbină.

cățél-de-máre

s. m.

Câinele-Máre

(astron.) s. pr. m.

CEAPUR MÁRE

s. v. egretă, stârc alb.

COARNE-DE-MÁRE

s. pl. v. roșcovă.

CORB-DE-MÁRE

s. v. cormoran.

corb-de-máre

s. m., pl. corbi-de-máre

CORCODEL-MÁRE

s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.

crin-de-máre

(zool.) s. m., pl. crini-de-máre

CULIC-DE-MÁRE

s. v. scoicar.

cuțít-de-máre

(zool.) s. m.

dedițél-de-máre

s. m., pl. dedițéi-de-máre

derǎv, ~a

s.f. mare, mări.

derǎv, ~a

s.f. mare, mări.

derǎv, ~a

s.f. mare, mări.

DIPLĂ MÁRE

s. v. contrabas.

DOAMNĂ-MÁRE

s. v. beladonă, mătrăgună.

doámnă-máre

(bot.) s. f.

drác-de-máre

s. m.

ERODIU MÁRE

s. v. egretă, stârc alb.

FAPTUL-MÁRE

s. v. ștevie.

FATA-MÁRE

s. v. lebăda.

FRUCTE DE MARE

s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.

FUNDAC-MÁRE

s. v. bodârlău, cufundac, cu-fundar.

GAROFIȚĂ DE MÁRE

s. v. sică.

GĂINĂ-DE-MÁRE

s. v. bibilică.

găínă-de-máre

(bibilică) s. f., pl. găíni-de-máre

GROZAMĂ-MÁRE

s. v. lemnul-bobului, salcâm galben.

GUVID MÁRE

s. v. strunghil.

HOȚ DE MÁRE

s. v. corsar, pirat.

iárbă-de-máre

s. f.

IARBĂ-MÁRE

s. v. granát, pătlagină, spilcuță.

iárbă-máre

s. f.

iépure-de-máre

s. m. (sil. ie-)

îndáta-máre

loc. adv.

Jóia Mare

s. pr. f. sg.

la mare

expr. (deț.) la infirmerie.

LĂSTUN-MÁRE

s. v. drepnea.

LEU-DE-MÁRE

s. (ZOOL.; Otaria byronia) otarie.

léu-de-máre

s. m.

límbă-de-máre

(zool.) s. f.

LIMBĂ-DE-MARE,

limbi-de-mare, s.f. Pește plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit în formă de cioc, ochii asezați pe partea dreaptă, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate țărmurile Europei occidentale, în mările nordice și în Marea Mediterană, foarte apreciat ca pește de consum (Solea solea); varietatea din Marea Neagră (Solea nasuta) este mult mai mică.

lup-de-máre

(focă, marinar) s. m.

mámă-máre

s. f., art. máma-máre, g.-d. art. mámei-mári

MÁRE¹

, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins², vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre prețuri) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare preț = foarte valoros, prețios, scump. ♦ (Despre colectivități) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritișului; virgină, fecioară. ♢ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mișcare sau de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greșeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieșit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinții mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, șef. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ♢ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales², distins. Mare cinste. ♢ Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.

MÁRE²

, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

MÁRE

adj. 1. v. întins. 2. amplu, întins, larg. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.) 3. v. dezvoltat. 4. v. spațios. 5. v. voluminos. 6. v. gros. 7. v. mășcat. 8. v. înalt. 9. v. lung. 10. v. majuscul. 11. v. adânc. 12. v. crescut. 13. v. lat. 14. v. holbat. 15. v. numeros. 16. v. apreciabil. 17. v. bogat. 18. v. ridicat. 19. v. exorbitant. 20. v. matur. 21. v. puternic. 22. v. intens. 23. v. violent. 24. v. important. 25. important, însemnat. (O zi ~ din viața lui.) 26. v. deosebit. 27. v. evident. 28. v. celebru. 29. v. ales. 30. (înv.) vel. (~ spătar.) 31. (înv.) velit. (Boier ~.) 32. adânc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție ~.) 33. v. acut. 34. bogat, întins, vast. (Are o experiență ~.) 35. v. fastuos.

MÁRE

s. 1. (GEOGR.) (înv.) genune, noian. (S-a scufundat în ~.) 2. (GEOGR.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe ~.) 3. (JUR.) mare deschisă = mare liberă; mare internă v. mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă v. mare deschisă. 4. (GEOL.) mare de pietre = câmp de pietre.

MÁRE

s. v. apă, duium, grămadă, mulțime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

MÁRE

adj. v. friguros, geros, rece.

Mare

≠ mic, mărunt

máre

s. f., g.-d. art. mării; pl. mări

MÁR//E¹ ~i

adj. 1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporții considerabile. Râu ~. Sat ~. ♢ Literă ~ literă inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor de la începutul unei propoziții. A face ochi ~i a se mira; a privi uluit. În linii ~i (sau în ~) în general. Degetul ~ primul deget de la mână și de la picior. Casa (cea) ~ odaie împodobită în care se primesc oaspeții. 2) Care întrece cantitatea obișnuită. Recoltă ~. 3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopți ~i. ♢ Ziua în amiaza ~ în toiul zilei. 4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură ~. Furtună ~. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ♢ A vorbi (sau a striga) în gura ~ a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturii, despre calamități) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Vânt ~. Cutremur ~. Secetă ~. 7) (despre ființe) Care a ajuns la vârsta maturității. Băiat ~. Fată ~. ♢ A se face ~ a crește; a se dezvolta. Tată ~ bunic. Mamă ~ bunică. Socru (soacră) ~ tata (mama) mirelui. 8) Care posedă calități excepționale și se bucură de o faimă deosebită; celebru. ~ artist. 9) Care este de o importanță sau de o valoare deosebită. Zi ~. Faptă ~. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcționar ~. ♢ ~ și tare care are putere și influență. A se ține ~ a fi mândru. Mai ~ele șeful; conducătorul. Să crești ~! urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu. Vorbe ~i cuvinte pompoase; promisiuni deșarte. Lucru ~ lucru important, valoros. ~ lucru, ~ socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție. Cu ~ ce cu greu. Săptămâna ~ săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor la creștini; Săptămâna Patimilor. /Probabil lat. mas, maris

MÁR//E² mări

f. 1) Spațiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. ~ea Mediterană. ~ea Caspică. ♢ A făgădui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca ~ea cu degetul a întreprinde ceva fără șanse de succes. A vântura mări și țări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O ~ de grâne. 3) Mulțime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. mării] /<lat. mare, ~is

máre (mắri),

s.f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Pușcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238.