definiția peste definiție dex

PÉSTE

prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanțiale de loc) 1. (În legătură cu verbe de mișcare, arată că un obiect se așază, se aplică sau cade deasupra altuia) Ploaia cade peste noi. ♢ (Mișcarea are direcția orizontală) Părul se împrăștie peste pernă. 2. (În legătură cu substantive care arată suprafața, întinderea) Pe tot cuprinsul; de-a lungul. Alerga peste câmpuri. ♢ Loc. adv. Peste tot (locul) = pretutindeni. ♦ De jur împrejur. Încinsă peste brâu cu un cordon. 3. Deasupra. Se apleacă peste el. 4. Pe deasupra; dincolo de... Sare peste gard. II. (Introduce complemente circumstanțiale de timp) 1. (În legătură cu substantive însoțite de numerale, adverbe sau pronume și adjective nehotărâte) După... Peste un ceas. 2. (În legătură cu substantive care exprimă noțiuni de timp durative) În timpul, în cursul. Peste zi lucrează. 3. Mai mult decât... A întârziat peste două ceasuri. III. (Introduce complemente circumstațiale de mod) 1. (Așezat între două cuvinte identice, exprimă ideea de superlativ) Pune întrebări peste întrebări. 2. (În legătură cu numerale, arată depășirea unei cantități) Mai mult decât. Peste o mie de oameni. ♢ Loc. adv. Peste puterea (sau puterile) cuiva = depășind puterile, posibilitățile cuiva, foarte greu. IV. (Introduce complemente indirecte) Asupra. S-a făcut stăpână peste toate. – Pre (= pe) + spre.

PÉSTE

prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleacă ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masă era pusă mușamaua.) 4. (local) (slavonism înv.) prez. (Județele de ~ Olt.) 5. (temporal) după. (Vine ~ un ceas.)

péste

prep.

PÉSTE

prep. 1) (exprimă un raport locativ, indicând locul, spațiul, obiectul de suprapunere sau de extindere) Pe deasupra; deasupra; dincolo de. Peste vii și livezi. Peste pod. ♢ Peste tot în orice loc; pretutindeni. 2) (exprimă un raport temporal posterior) După. Peste o oră. 3) (exprimă un raport de mod, indicând depășirea unei limite, a unei cantități) Mai mult de (sau decât); în plus; asupra. Are peste zece monografii. ♢ Peste puterea (sau puterile) cuiva depășind puterile cuiva; greu. 4) (exprimă un raport de relație, indicând sfera de extindere) Asupra. A domina peste toate. /pre[înv.] + spre

péste

prep. – 1. Pe deasupra. – 2. Pe, în. – 3. Dicolo de. – 4. Mai mult decît. – 5. Afară de, pe lîngă că. – 6. Contra. – 7. De-a curmezișul, prin. – 8. După, în termen de. – 9. În timpul. – Var. preste, pestre, p(r)esp(r)e, toate înv. Mr. p(r)iste, megl. priste. Lat. per super, direct (Cipariu, Analecte, 11) sau prin intermediul comp. interior p(r)e spre (Tiktin). Probabil s-a confundat cu per extra (Pascu, I, 161; Densusianu, GS, VI, 363).

a da la pește

expr. 1. (d. bărbați) a acosta o femeie. 2. (mar.) a vomita.

a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz

expr. a se lăuda înainte de reușită.

a-i ajunge până peste cap

expr. a se sătura (de ceva / de cineva), a nu mai putea răbda

altă mâncare de pește

expr. cu totul altceva; fără nicio legătură (cu cazul în speță)

are balta pește

expr. folosită ca formulă de consolare a unui îndrăgostit abandonat de partener

asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste

expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)

a-și da poalele peste cap

expr. 1. a avea un comportament indecent. 2. a nu mai ține cont de nimic, a depăși orice limită.

de péste

prep.

de péste

prep.

față de pește congelat

expr. persoană palidă.

ÎMPĂRATUL-PÉȘTILOR

s. v. regină.

LIMBA-PÉȘTELUI

s. v. sică.

límba-péștelui

(bot.) s. f.

PÉSTĂ,

peste, s.f. 1. Boală gravă, infecțioasă și epidemică, provocată de o bacterie și manifestată prin tumori, hemoragie, febră mare etc.; ciumă. 2. (Med. vet.; de obicei cu determinări care indică felul) Denumire generică dată unui grup de boli (cu evoluție acută) provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline și păsări. – Din fr. peste.

PÉSTĂ

s. 1. v. ciumă. 2. v. pestă bovină = tifos.

péstă

s. f., g.-d. art. péstei; pl. péste

PÉST//Ă ~e

f. Boală contagioasă epidemică și endemică foarte gravă, cauzată de o infecție bacteriană (care se manifestă prin febră, astenie, delir etc.); ciumă. /<fr. peste

PÉSTĂ

s.f. (Med.) Boală gravă, infecțioasă și epidemică, manifestată prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă. ♦ (Vet.) Boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice, care se caracterizează printr-o evoluție acută și o răspândire rapidă. [< fr. peste, cf. lat. pestis].

PÉSTĂ

s. f. 1. boală gravă, infecțioasă și epidemică, prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă. 2. boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice. (< fr. peste)

PÉȘTE,

pești, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ♢ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ♢ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ♢ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-ferăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-lup = avat; pește-păun = pește mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); pește-porcesc = porcușor; pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ♢ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ♢ Zodia peștelui sau (eliptic) peștii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis.

PÉȘTE

s. pește-auriu (Eupomotis gibbosus) = pește-curcubeu, pește-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; pește-curcubeu v. pește-auriu; peștele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) pește-cu-suliță; pește-soare v. pește-auriu.

PÉȘTE

s. v. codoș, mijlocitor, ofidian, proxenet, șarpe.

péște

s. m., pl. pești

PÉȘT//E ~i

m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung și acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respișrație, în majoritatea cazurilor, branhială. ~ viu. ~ congelat. ♢ Cât ai zice ~ într-o clipă; dintr-o dată. Asta-i altă mâncare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate și fără succes pentru a ieși dintr-o situație grea. A tăcea ca ~ele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelație din emisfera boreală. ♢ Zodia ~elui unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinări, indicând diferite specii): ~-vivipar pește care naște pui vii. ~-veninos pește înzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburător pește marin care poate sări din apă și zbura pe o traiectorie mică. ~-cu-spadă pește marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungită și ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. ~-ciocan pește marin cu cap în formă de ciocan. ~-ferăstrău pește marin cu gura în formă de lamă de ferăstrău, dințată pe două laturi. ~-de-piatră pește dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci și cu fund pietros; pietrar. ~-lup pește dulcicol răpitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc pește dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăți, pătat pe laturi; porcușor. ~-păun pește marin de talie mică, albăstrui-verzui, cu nuanțe aurii pe spate și argintiu pe abdomen și flancuri. ~-țigănesc a) orice pește mărunt; b) pește dulcicol de talie medie, cu cap mic și corp lat, având formă romboidală; caracudă; c) pește dulcicol de talie mică, cu corp fusiform, verde-gălbui cu pete negre, având spini dorsali și plăci osoase laterale. /<lat. piscis

péște (péști),

s.m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de pește (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoș, proxenet. – Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. și alb. cît și der. indică prezența unui sing. *pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s.m. (peștele mascul); peștoaică, s.f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută); peștișoară, s.f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește); pescuit, s.n. (acțiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuiește); pescuț, s.m. (peștișor); pescuină, s.f. (Bucov., iaz, heleșteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formație cultă, din lat. piscina încrucișat cu a pescui). – Cf. pescar.

péște-auríu

s. m.

péște-ciocán

s. m.

PEȘTE-CRĂIÉSC

s. v. boiștean.

PEȘTE-CU-GHÍMPI

s. v. ghidrin.

péște-cu-spádă

s. m.

PEȘTE-CU-SÚLIȚĂ

s. v. peștele-spadă.

PEȘTE-CU-ȘAPTE-NÚME

s. v. avat.

PEȘTE-CU-ȚÉPI

s. v. ghidrin.

PEȘTE-DE-BĂTÁIE

s. v. boiștean.

PEȘTE-DE-MAI

v. scrumbie.

péște-de-máre

(calcan) s. m.

PEȘTE-DE-PIÁTRĂ

s. v. fusar mare, pietrar.

péște-ferăstrău

s. m.

PEȘTEJIDOVÉSC

s. v. șoarece-de-mare.

PEȘTELE-DOÁMNEI

s. v. boiștean.

PEȘTELE-DRÁCULUI

s. v. pălămidă-de-baltă.

péștele-lui-Sólomon

s. m.

PEȘTELE-ȚIGÁNULUI

s. v. fusar mare, pietrar.

PEȘTELÚP

s. v. avat.

PEȘTE-ȚIGĂNÉSC

s. v. avat, ghidrin, pălămidă-de-baltă.

REGELE-PÉȘTILOR

s. v. regină.

regína-péștilor/péștelui

(zool.) s. f.