Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția spatar definiție dex
spatar
găsește rime pentru
spatar
Cuvinte apropiate:
ospătar
,
pătar
,
satâr
,
spanar
,
spată
,
spată
,
spătar
,
spătar
,
spătare
,
spătări
máre-spătár
s. m.,
art
.
márele
-spătár;
pl.
mári
-
spătári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
máre-spătár
s. m.,
art
.
márele
-spătár;
pl.
mári
-
spătári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
SPĂTÁR
2
,
spătari
,
s.m. (În
evul
mediu
, în
Țara
Românească
și în Moldova)
Dregător
la
curtea
domnească
care
purta
la
ceremonii
sabia
și
buzduganul
domnului
,
iar
mai
târziu
avea
comanda
cavaleriei
. ♢
Mare
spătar
=
comandant
suprem
al
armatei
în
lipsa
domnului
. – Din ngr.
spathários.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spatar
SPĂTÁR
2
,
spătari
,
s.m. (În
evul
mediu
, în
Țara
Românească
și în Moldova)
Dregător
la
curtea
domnească
care
purta
la
ceremonii
sabia
și
buzduganul
domnului
,
iar
mai
târziu
avea
comanda
cavaleriei
. ♢
Mare
spătar
=
comandant
suprem
al
armatei
în
lipsa
domnului
. – Din ngr.
spathários.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spatar
SPĂTÁR
1
,
spătare
,
s.n.
Parte
mai
înaltă
a unui
scaun
,
fotoliu
etc., care
servește
pentru
a
sprijini
spatele
persoanei
care
stă
pe
ele
;
rezemătoare
,
spetează
. –
Spată
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spatar
SPĂTÁR
1
,
spătare
,
s.n.
Parte
mai
înaltă
a unui
scaun
,
fotoliu
etc., care
servește
pentru
a
sprijini
spatele
persoanei
care
stă
pe
ele
;
rezemătoare
,
spetează
. –
Spată
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spatar
SPĂTÁR
s.
1.
rezemătoare
,
spate
,
spetează
, (înv. și
reg
.)
spată
. (~
la un
scaun
.)
2*. (
reg
.)
spate
. (~
la o
stână
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spatar
SPĂTÁR
s.
1.
rezemătoare
,
spate
,
spetează
, (înv. și
reg
.)
spată
. (~
la un
scaun
.)
2*. (
reg
.)
spate
. (~
la o
stână
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spatar
SPĂTÁR
s. v.
gâtar
,
strunga
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spatar
SPĂTÁR
s. v.
gâtar
,
strunga
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spatar
spătár
(
persoană
) s. m., pl.
spătári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
spătár
(
obiect
) s. n., pl.
spătáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
spătár
(
obiect
) s. n., pl.
spătáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
spătár
(
persoană
) s. m., pl.
spătári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
SPĂTÁR
1
~e
n.
1)
Parte
mai
înaltă
a unui
scaun
sau a unui
fotoliu
de care își
sprijină
spatele
persoana
ce
stă
pe
ele
;
spetează
;
rezemătoare
. 2)
Parte
a
hamului
care se
așază
pe
spatele
calului
. /
spate
+ suf.
~
ar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spatar
SPĂTÁR
2
~i
m. (în
evul
mediu
)
Dregător
mare
la
curtea
domnească
care
purta
la
ceremonii
spada
și
buzduganul
domnitorului
și
comanda
oștirea
în
timp
de
război
. ♢
Mare
~
comandant
suprem
al
oștii
în
lipsa
domnitorului
. /<ngr.
spatharios
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spatar
SPĂTÁR
2
~i
m. (în
evul
mediu
)
Dregător
mare
la
curtea
domnească
care
purta
la
ceremonii
spada
și
buzduganul
domnitorului
și
comanda
oștirea
în
timp
de
război
. ♢
Mare
~
comandant
suprem
al
oștii
în
lipsa
domnitorului
. /<ngr.
spatharios
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spatar
SPĂTÁR
1
~e
n.
1)
Parte
mai
înaltă
a unui
scaun
sau a unui
fotoliu
de care își
sprijină
spatele
persoana
ce
stă
pe
ele
;
spetează
;
rezemătoare
. 2)
Parte
a
hamului
care se
așază
pe
spatele
calului
. /
spate
+ suf.
~
ar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spatar
spătár (-ri),
s.m. –
Boier
de
rangul
întîi,
șef
al
armatei
; în Mold.
era
pîrcălab de Cernăuți. –
Spătarul
al
doilea
,
boier
de
rangul
doi
,
locțiitorul
spătarului
.
Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der.
spătăreasă
,
s.f. (
nevastă
de
spătar
);
spătărel
,
s.m. (
militar
în
subordinea
spătarului
);
spătări
,
vb. (a
exercita
slijba de
spătar
);
spătărie
,
s.f. (
slujba
și
sediul
spătarului
;
sala
tronului
;
închisoare
);
spătăresc
,
adj. (al
spătarului
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia spatar
SPĂTÁR
2
,
spătari
,
s.m.
Înalt
demnitar
la
curtea
domnească
în
timpul
feudalității
, care avea la
început
funcția
de a
purta
la
festivități
spata
domnească
,
iar
mai
tărziu
pe
cea
de
șef
al
armatei
și al
poliției
. ♢
Mare
spătar
=
comandant
suprem
al
oștilor
țării
. – Ngr.
spatharis.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia spatar
SPĂTÁR
1
,
spătare
,
s.n.
Spetează
a unui
scaun
. – Din
spată
2
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia spatar
SPĂTÁR
1
,
spătare
,
s.n.
Spetează
a unui
scaun
. – Din
spată
2
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia spatar
SPĂTÁR
2
,
spătari
,
s.m.
Înalt
demnitar
la
curtea
domnească
în
timpul
feudalității
, care avea la
început
funcția
de a
purta
la
festivități
spata
domnească
,
iar
mai
tărziu
pe
cea
de
șef
al
armatei
și al
poliției
. ♢
Mare
spătar
=
comandant
suprem
al
oștilor
țării
. – Ngr.
spatharis.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia spatar
vel-spătár
s. m., pl.
vel
-
spătári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
vel-spătár
s. m., pl.
vel
-
spătári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spatar
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK