definiția apele definiție dex

a bate apa în piuă

expr. a vorbi mult și prost.

a da apă la șoricei

expr. a plânge.

a da calu’ la apa

expr. (adol.) a urina.

a duce anaconda la apă

expr. (adol.) a urina.

a fi

(toți) o apă și un pământ expr. (peior. – d. oameni) a fi (toți) la fel de răi / de meschini etc.

a fi tot o apă

expr. (d. oameni) a asuda, a năduși, a transpira abundent.

a-i lăsa gura apă după ceva

expr. a-și dori / a râvni / a pofti ceva.

a intra la apă

expr. 1. a avea probleme / necazuri. 2. a se micșora.

a intra la spălat / la apă

expr. (d. țesături) a-și micșora dimesiunile în urma spălării.

a nu fi în apele lui

expr. a nu se simți bine; a fi indispus.

a o fura apa

expr. (er. – d. femei) a se excita, a simți o atracție deosebit de puternică pentru un bărbat.

APA-MÓRȚILOR

s. v. fata morgana.

APA-TRÂNDULUI

s. v. dizenterie.

ÁPĂ,

ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelișurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre țesături) a-și micșora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga pe cineva la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ♢ Ape teritoriale = porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrală a teritoriului acestuia. ♢ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Știe lecția pe dinafară. ♢ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace.A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apă la moară = a se schimba împrejurările în favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ♢ Apă grea = combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluție folosită ca decolorant în industria textilă și a hârtiei. Apă de var = soluție cu proprietăți antidiareice și antiacide. Apă deuterică = apă grea. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ♢ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.

ÁPĂ

s. 1. v. pârâu. 2. v. râu. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fântână. 7. v. cișmea. 8. v. transpirație. 9. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var v. lapte de var; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metalicească; apă oxigenată = peroxid de hidrogen.

ÁPĂ

s. v. ciroză hidrică, hidropizie, lacrimi, salivă, scuipat, scuipătură, spută.

ápă

s. f., g.-d. art. ápei; pl. ápe

ÁPĂ ape

f. 1) Lichid transparent, incolor, fără gust și fără miros, fiind o combinație de oxigen și hidrogen. ~ potabilă. ~ dură. ♢ ~ chioară se spune despre supe, vinuri etc. care conțin prea multă apă și nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fără conținut. 2) Masă de lichid (mare, râu, lac etc.). ♢ ~ curgătoare apă care curge pe o albie și se varsă în altă apă. ~ stătătoare apă care se adună în depresiuni (lacuri, bălți). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre prețioase, mătăsuri, metale). 4) Denumire a unor soluții, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ♢ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regală amestec de acid clorhidric și acid azotic, care dizolvă toate metalele. ~ oxigenată amestec de perhidrol cu apă, incolor sau albastru, cu proprietăți dezinfectante și decolorante. 5) Secreție a organismului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ~ la plămâni. ♢ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lăsa cuiva gura ~ a avea poftă de ceva. [G.-D. apei] /

ápă (ápe),

s.f. – 1. Lichid incolor care formează unul din învelișurile Pămîntului. – 2. Masă de apă, rîu, pîrîu, lac, mare. – 3. Lichid, umoare, secreție. – 4. Reflexe schimbătoare ale obiectelor care strălucesc. – Mr. apă, megl. apă, apu, istr. ape. Lat. ăqua (Pușcariu 91; Candrea-Dens.; REW 570; DAR); cf. it. acqua (sard. abba, engad. ouua), v. prov. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, port. agoa. Sensul 4, comun celorlalte limbi romanice, este propriu și ngr. νερό; uzul ngr. are și alte corespondențe cu rom., cf. a ști (ca) pe apă, ngr. ξέρω σὰ νερό; sau a nu fi în apele sale, ngr. χάνω τὰ νερό μου. Cf. apos. Der. apar, s.m. (sacagiu), pe care Pușcariu 92 și REW 572a îl derivă direct din lat. aquarius, dar care este mai curînd der. internă, pe baza suf. de agent -ar, cf. REW 570; DAR; Graur, Noms dágent, 90; Rosetti, I, 159; apăraie, s.f. (inundație); apătos, adj. (apos), formație internă în care suf. -os (‹ lat. ōsus, cf. apos) pare să se fi confundat cu terminația -tos de la vîrtos, muntos, sănătos etc. (Pușcariu 95 și DAR propun un prototip lat. *aquatōsus, care nu pare a fi mai clar); apătoșa, vb. (a țîșni apă, a se umple de apă); apșoară, s.f. (rîușor, pîrîu).

APĂ

(lat. aqua) s.f. 1. Lichid incolor, fără miros, fără gust, compus hidrogenat al oxigenului (H₂O; p.f. 100 ºC; densitatea maximă egală cu 1 la + 4 ºC). Formează unul dintre învelișurile Pămîntului; are un important rol în natură; cel mai răspîndit solvent. A. naturală are dizolvate în ea diferite substanțe. ♦ A. din atmosferă = a. în stare lichidă, gazoasă sau solidă care se găsește în partea inferioară a atmosferei (troposferă). A. continentală = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplasează sau stagnează pe continente (a. stătătoare, curgătoare, de șiroire, de infiltrație, subterane). A. marină = apa oceanelor și mărilor, sărată (în medie 35 ‰) și mai densă decît cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km³. A. meteorică v. meteoric. A. minerală = apă cu un conținut variabil de săruri, gaze, substanțe minerale, elemente radioactive, care îi conferă proprietăți terapeutice. A. termală v. termal. A. subterană = a. care circulă prin mediul poros-permeabil din scoarța Pămîntului, formînd strate acvifere (a. freatică). Este de origine exogenă (vadoasă și de condensare) și endogenă (juvenilă). A. de zăcămînt = a. care saturează parțial rocile din zona zăcămintelor de hidrocarburi și, total, rocile din zona acviferă a unui zăcămînt de țiței, cu care este singenetică. A. de constituție = a. care intră în molecula unor substanțe chimice. A. de cristalizare = a. pe care o rețin unele substanțe cristaline, formînd cristalohidrați. A. potabilă v. potabil. A. industrială = a. întrebuințată în procesele tehnologice ale întreprinderilor. A. dură v. dur. A. degradată = a. în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduală = a. cu impurități sau cu substanțe toxice evacuată din întreprinderi, ferme etc. A. epurată = a. din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la înmuierea în apă (1). b) fig. a ajunge într-o situație grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfințită = aghiasmă. 2. Masă de a. (1), formînd un rîu, un lac (ape dulci), o mare (ape sărate) etc. A. continentale pot fi: subterane și de suprafață. Acestea din urmă sînt curgătoare (torenți, rîuri, fluvii), stătătoare (lacuri, mări, oceane) și stagnante (bălți, mlaștini). ♦ A. moartă = apă (2) în mișcare foarte lentă sau cu întreruperi de scurgere (ex. brațe moarte, lagune etc.). 3. (DR.) Ape interioare = rîurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor și golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranității acelui stat. Ape teritoriale = porțiunea de mare sau de ocean (variind, în trecut, de la un stat la altul, de obicei între 3 și 12 mile marine; astăzi uneori extinsă la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia și formînd o parte integrantă a teritorilui său. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemănător cu apa (2)) pe care îl fac în lumină unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secreții apoase ale corpului (sudoare, salivă etc.). 6. (Urmat de determinări) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substanțe chimice. ♦ Apă de clor = soluție care conține trei volume de clor dizolvate într-un volum de apă (1), întrebuințată ca decolorant în industria textilă și a hîrtiei; atacă aurul și platina. A. de var = soluție de hidroxid de calciu preparată din var nestins și apă (1), cu proprietăți antidiareice și antiacide. A. de plumb = soluție de acetat de plumb, toxică, întrebuințată în medicină, în imprimeria textilă și la prepararea multor combinații ale plumbului. A. amoniacală = produs secundar obținut în procesul de cocsificare a cărbunilor, care conține săruri de amoniu. A. de barită = soluție de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbția dioxidului de carbon. A. de Colonia = soluție alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) întrebuințată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. A. de Javel = soluție de hipoclorit de potasiu, întrebuințată ca decolorant. A. grea = combinație a oxigenului cu deuteriul (D₂O); a fost obținută (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey și McDonald. Se folosește în tehnica nucleară (moderată). A. oxigenată v. oxigenat. A. regală = amestec format din trei părți acid clorhidric și o parte acid azotic; lichid de culoare galbenă, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.

ápă ácră

s. f. + adj.

APĂ-ÁLBĂ

s. v. albeață, cataractă.

ápă álbă

(cataractă) s. f. + adj.

ápă amoniacálă

s. f. + adj.

APĂ-BOTEÁZĂ

s. v. bobotează.

ápă de clor

s. f. + prep. + s. n.

ápă de Colónia

s. f. + prep. + s. pr. f.

ápă de flori

s. f. + prep. + s. f. pl.

ápă de Javél

s. f. + prep. + s. pr. n.

apă de ploaie

expr. lipsit de consistență; lipsit de eficiență

ápă de plumb

s. f. + prep. + s. n.

ápă de var

s. f. + prep. + s. n.

APĂ GAZOÁSĂ

s. v. apă minerală, borviz, sifon.

ápă-grea

(chim) s. f.

APĂ METÁLICĂ

s. v. apă minerală, borviz.

APĂ METALICEÁSCĂ

s. v. apă minerală, borviz.

ápă-neágră

(glaucom) s. f.

ápă oxigenátă

s. f. + adj.

ápă regálă

s. f. + adj.

APĂ SFINȚÍTĂ

s. v. agheasmă.

APĂ TÁRE

s. v. acid azotic, acid nitric.

ápă táre

s. f. + adj.

APĂ VÍE

s. v. acid azotic, acid nitric.

a se duce pe apa Sâmbetei / pe copcă

expr. a se distruge, a se pierde.

AȚA-ÁPEI

s. v. mătasea-broaștei.

BOALĂ-DE-ÁPĂ

s. v. ciroză hidrică, hidropizie.

BOU-DE-ÁPĂ

s. v. bou-de-baltă.

bóu-de-ápă

s. m., pl. bói-de-ápă

bou-de-ápă

(gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă

broásca-ápei

s. f.

BUCINIȘ-DE-ÁPĂ

s. v. cucută-de-apă, cu-cută-mică.

burícul-ápei

s. n.

CAL-DE-ÁPĂ

s. v. libelulă.

cal-de-ápă

s. m.

CHIMION-DE-ÁPĂ

s. v. mărăraș.

chimión de ápă

s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine și mai bea

prov. (deț.) cine a fost o dată la pușcărie va reveni acolo.

ciúma-ápelor

s. f.

CRIN-DE-ÁPĂ

s. v. iris, roșățea, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen gálben.

cucútă-de-ápă

s. f.

DIHOR DE ÁPĂ

s. v. lutră, nurcă, vidră.

GAROAFĂ-DE-ÁPĂ

s. v. roșățea.

GĂINĂ-DE-ÁPĂ

s. v. lișită.

găínă-de-ápă

(lișiță) s. f., pl. găíni-de-ápă

LEMN-DE-ÁPĂ

s. v. canale.

LÍMBA-ÁPEI

s. v. broscariță.

límba-ápei

(bot.) s. f.

MAI-DE-ÁPĂ

s. v. nufăr.

mánă-de-ápe

(bot.) s. f., g.-d. art. mánei-de-ápe

MĂTASE-DE-ÁPĂ

s. v. mătasea-broaștei.

MÂNGÂIEREA-ÁPELOR

s. v. silur.

MICȘUNEAUA-ÁPEI

s. v. roșățea.

MIERLĂ-DE-ÁPĂ

s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

otrățél-de-ápă

s. m. (sil. -tră-)

PARCUL-ÁPELOR

s. v. clean.

PASĂRE-DE-ÁPĂ

s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

PĂTLAGINĂ-DE-ÁPĂ

s. v. limbariță.

PIPER-DE-ÁPĂ

s. v. dintele-dracului.

PIPERUL-ÁPELOR

s. v. silnic.

PODBAL-DE-ÁPĂ

s. v. limbariță.

PUNGĂ DE ÁPĂ

s. v. ascită.

PURICE-DE-ÁPĂ

s. v. dafnie.

púrice-de-ápă

s. m.

RÂIE-DE-ÁPĂ

s. v. mătasea-broaștei.

RÂNDUNICĂ-DE-ÁPĂ

s. v. lăstun-de-mal.

săgeáta-ápei

(sau ápelor) s. f.

șárpe-de-ápă

(pește) s. m.

șoárece-de-ápă

s. m.

TRIFOI-DE-ÁPĂ

s. v. plutică.

UMBRELUȚĂ-DE-ÁPĂ

s. v. buricul-apei.

VÂSC-DE-ÁPĂ

s. v. peniță.