căutá (cáut, căutát),
vb. –
1. A
examina, a
cerceta. –
2. A
scruta, a se
uita fix și
insistent. –
3. A
părea, a avea
aspect de. –
4. A fi
orientat, a fi
situat în
fața a ceva. –
5. A se
îngriji, a se
ocupa de ceva, a
veghea. –
6. A
îngriji, a avea
grijă de
sănătatea cuiva. –
7. A
cerceta, a
verifica. –
8. A
iscodi, a
scormoni. –
9. A căuta, a
urmări, a
încerca să
obțină ceva. –
10. A
încerca. –
11. A se
strădui, a
face eforturi. –
12. A căuta cu
grijă, a se
îngriji exagerat de
felul în care se
exprimă. –
13. (Cu pron. în
dat.:
a-și căuta de) A-și
vedea mai
departe de, a
încerca mai
departe, a se
preocupa numai de ceva, a se
mărgini la. –
14. (Refl.) A avea
căutare, a
plăcea, a se
vinde bine. –
15. A fi
nevoit, a
trebui, a fi
obligat (mai
ales în
expresia ca(u)tă să) – Var.
căta. – Mr.
caftu, căftare, megl.
caft, caftari, istr.
cǫwtu. Cuvînt
greu de
explicat, în care
par a se fi
confundat două cuvinte lat.
diferite,
chiar dacă această
confuzie nu este un
fapt sigur. Pare
evident că var.
căta reprezintă lat.
captāre (Schuchardt,
ZRPh., XXVIII, 38;
Candrea-
Dens., 286; REW 1561); cf. vegl.
catuar „a
afla”, friul., engad.
cattar „a
obține”, v. prov.
catar „a
vedea”, sp.,
port.
catar. La acest
etimon,
bazat pe
perfecta coicidență a v.
port. și a v. sp., Pușcariu a
renunțat ulterior,
iar în
DAR identifică total pe
a căta cu
a căuta, derivîndu-l pe
primul din
ultimul;
aceeași interpretare la
Graur-Rosetti,
BL, V, 220. Este
sigur că
ambele cuvinte se
confundă astăzi în toate
accepțiile lor. În
privința semantismului cuvîntului
rom.,
evoluția la „a
privi” este
deja lat.; cf.
San Isidoro de Sevilla,
Etym., XII, 2, 38;
cattat, id est videt; de unde
rezultă și
faptul că
reducerea lui
pt este
veche. De la „a
privi” s-a
trecut firesc la
sensul de „a căuta”,
propriu și sp.: cf. în
graiul din Astorga,
vai cata los buis,
rom.
cată boii (S.
Alonso Garrote,
El dialecto vulgar leonés, Madrid 1947, p. 173). Prin
urmare,
etimonul captāre explică perfect fonetismul și
semantismul lui
a căta,
formă foarte împămîntenită în
graiul popular și care se
menține în
numeroase regiuni, în
ciuda faptului că
literatura preferă forma a căuta. Cu toate
acestea,
captāre pare
insuficient pentru a
explica forma a căuta.
Identitatea de
sens i-a
determinat pe
mulți autori să
considere că această
ultimă formă ca var.
fonetică de la
captāre (
Diez,
Gramm., I, 32; Cipariu,
Elemente, 40; Körting 904), al
cărui rezultat pare
destul de
șocant. Din această
cauză s-a
încercat să se
explice căuta și mai
ales u acest cuvînt prin
intermediul altui etimon lat.,
bazat pe cuvînt și pe
noțiunea de
cautus,
ușor diferite după
diverșii cercetători (de la
cautus, după V.
Burlă,
Studii filologice, 93 și
Candrea-
Dens., 295; de la *
cautāre, după
Candrea,
Rom., XXXIII, 305; Meyer,
Alb. St., IV, 35;
Graur-Rosetti,
BL, V, 220; și
Pascu, I, 60; de la *
cavitāre, după Densusianu,
Rom., XXXVIII, 676; G. Meyer,
IF, VI, 118; Pușcariu, 325;
DAR. Cf.
observațiile împotriva etimonului *
cavitāre la
Candrea-
Dens., 295 și la Densusianu,
GS, II, 18).
Etimonul *
cavitāre „a
îngriji”, de la
cavitum,
forma populară a lui
cautum, este
posibil fără a fi
convingător.
Rezultat său
fonetic este
incert (cf.
laudavi ›
lăudai;
pavimentum ›
pămînt;
civitatem ›
cetate;
ovem ›
oaie; etc.). Pe de altă
parte, nici *
cautare nici *
cavitare nu
ar fi de
ajuns pentru a
explica toate
accepțiile lui
căuta;
astfel încît nu pare
probabilă explicația pe care o
propune DAR, de la
căta, prin
intermediul unei
reduceri de la
căuta.
Astfel stînd
lucrurile,
par posibile două soluții.
Dacă se
admite etimonul incert *
cavitāre,
forma dublă căta și
căuta corespunde la
două etimoane diferite, cu o
totală confuzie ulterioară a
semantismului.
Dacă se
face abstracție de *
cavitāre,
cum pare de
preferat,
ar fi
obligatoriu să
explicăm ambele forme pornindu-se de la lat.
captāre.
Forma vulg.
cattare ar fi
dat în
mod normal căta, ca în prov. și sp. pe cînd de la *
captāre , prin
intermediul unei
pronunțări defectuoase *
cabtāre, s-
ar fi
ajuns la
căuta, ca în
cazul lui
presbyter ›
preut. Dovadă a
acestui fapt ar putea fi
perfecta corespondență a
rezultatelor ambelor cuvinte în dialecte: mr.
caftu, preftu, istr.
cǫwtu, prewt. Der.
căutătoare, s.f. (Trans.,
oglindă);
căutător, adj. (care caută);
căutător, s.m. (
ghicitor,
prezicător;
pețitor,
mijlocitor, mai
ales cel care este
însărcinat cu
verificarea situației economice a
pretendentului);
căutătură, s.f. (
privire,
uitătură);
căutare, s.f. (
examen;
cercetare;
îngrijiri medicale,
tratament;
gardă;
administrație;
obiectiv,
pretenție;
înfățișare,
aspect;
succes,
acceptare).