definiția mic definiție dex

mic

găsește rime pentru mic
Cuvinte apropiate: amic, bic (s.n.), bic (taur), fic, ic, jic, lic, mac, mâc, mec, mi, mia, mic, mică, mici, mico, mie, mil, mim, mim, mio, mir, mis, mit, miu, mix, miz, moc, muc (anat.), muc (bucățică), pic, sic, smic, șic, tic, țic

MIC, -Ă,

mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar. ♢ Loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare. ♢ Expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafață redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puțin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de fórma unor cârnăciori. condimentați și fripți direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puțin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subțire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puțin numeros: redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Puțin intens; slab, încet, stins2. scăzut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puțin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ♢ (Substantivat) Cei mici = copiii. ♢ Loc. adv. De mic = din copilărie. ♢ Expr. Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea. ♦ (Precedat de „cel” sau, .cel mai„) Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ♢ Expr. Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ♢ Socru mic = tatăl miresei; (la pl.) părinții miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.

MIC

adj. v. meschin.

MIC

adj., s. 1. adj. v. mărunt. 2. adj. crud, necrescut, nedezvoltat. (Plantă ~.) 3. adj. v. redus. 4. adj. v. scurt. (Un text ~.) 5. adj. v. minuscul. 6. adj. v. îngust. 7. adj. v. nespațios. 8. adj. prost, redus. 9. adj. îngust. (Pălărie cu boruri ~.) 10. adj. v. subțire. 11. adj. v. scund. 12. adj. jos, mărunt, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 13. adj. v. pitic. 14. adj. scurt. (Creion ~.) 15. s. v. mititel. 16. adj. v. neadânc. 17. adj. subțire. (Buze ~.) 18. adj. v. ieftin. 19. adj. limitat, redus. (Un câștig ~.) 20. adj. v. neînsemnat. 21. adj. v. nevârstnic. 22. adj. v. mezin. 23. adj. scurt. (Vara, noaptea-i ~.) 24. adj. v. slab. 25. adj. redus, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 26. adj. v. scăzut. 27. adj. v. secundar. 28. adj. v. neimportant. 29. adj. v. inferior. 30. adj. puțin, redus, slab. (~ nădejde să ...) 31. adj. insuficient, puțin, redus, slab. (Are posibilități ~ de realizare.)

Mic

colosal, înalt, mare

mic

adj. m., f. mícă; pl. m. și f. mici

mic

s. m., pl. mici

MIC mícă (mici)

1) Care are dimensiuni mai reduse decât cele considerate normale; care este de mărime sub norma obișnuită. Masă ~ă. ♢ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mâinii sau a piciorului. În ~ pe scurt; în sumar; în proporții reduse. 2) A cărui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumină ~ă. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care durează mai puțin ca de obicei; de scurtă durată. 5) Care este de importanță redusă; neînsemnat. Un ~ funcționar. ♢ Socru mic tatăl miresei. Soacră mică mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de vârsta copilăriei. 7) și substantival Care s-a născut ultimul în familie; mezin. ♢ Cu ~ cu mare (sau ~ și mare) cu toții împreună. /<lat. miccus

mic (mícă),

adj. – 1. (Înv.) Puțin, redus: Bogdan Vodă domni mică vreme (Dosoftei). – 2. De mărime redusă. – 3. De ani puțini. – 4. (Arg.) Monedă de 20 de lei. – 5. (Fam., București) Specialitate de carne la grătar. – Mr. ńic, mic, megl., istr. mic. Probabil origine expresivă, dar anterior rom. Trebuie să se pornească de la un lat. *miccus, cf. pic și lat. mica, gr. doric μιϰός, it. miccino, sicil. nicu, calabr. miccu. Pentru a explica lat. *miccus, se pleacă de obicei, fie de la gr. μιϰ(ρ)ός (Cipariu, Elemente, 128; Densusianu, Hlr., 201; Koerting 6147; Pușcariu 1067; Candrea-Dens., 1092; REW 5559; Pascu, I, 133; Rohlfs, EWUG, 1382; Rosetti, II, 68), fie de la lat. mῑca (Diez, I, 126; Koerting 5279; Gougenheim, Rom., LXIX, 97-101). Mai sigur pare să fie că toate aceste cuvinte duc către aceeași sursă expresivă. Cf. mică, nițel. Der. micșor, adj.; micșora, vb. (a reduce, a face mai mic); micșorime, s.f. (micime); micușor, adj. (mititel); micuțel (var. mitutel), adj. (Banat, Trans., mic); mititel, adj. (mic; s.m., specialitate de carne la grătar), formă asimilată din var. anterioară (după Dacor, I, 326, de la un dim. *micicel; după Candrea, de la *michitel); mititică, s.f. (fetiță, copiliță; Arg., închisoare); miciculat, adj. (Banat, micșorat, redus), cu finala expresivă; micime, s.f. (meschinărie, fleac); Michiduță, s.m. (nume popular pentru diavol). – De la micuț provine ngr. μιϰούτσο (Danguitsis 154).

a avea

ceva la degetul mic expr. 1. a cunoaște (ceva) în amănunt 2. v. a avea (pe cineva) în buzunar.

a băga pe ăla micu’ la serviciu

expr. (adol. glum.- d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a face ciocu’ mic

expr. (mil.) a tăcea din gură (în fața superiorilor).

a face lampa mică

expr. a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma.

a face treabă mică

expr. (eufem.) a urina, a face pipi.

a se face mic

expr. (pop.) a-i fi frică, a fi timorat.

CÂINELE-MÍC

s. v. sfredelul.

Câinele-Mic

(astron.) s. pr. m.

cígă mícă

s.f. – Varietate de ciuperci. Mag. csigabigamelc,” prin falsă asociere cu mic (Cihac, II, 490; DAR).

ciocu’ mic și jocul de glezne

expr. (mil.) executați ordinul fără comentarii!

ciocu’ mic și pasul mare

expr. (adol.) taci și pleacă!

ciocu’ mic

expr. (vulg.) taci!, liniște!, gura!

DROPIE MÍCĂ

s. v. spurcaci.

DROPIȚĂ MÍCĂ

s. v. spurcaci.

mic-burghéz

adj. m., s. m., pl. mic-burghézi; f. sg. mic-burghéză, pl. mic-burghéze

MICUL DEJÚN

s. (englezism) breakfast, (înv. și pop.) prânzișor, (pop.) prânz, (reg.) prânzuț.

MICUL ECRÁN

s. v. televizor.

MUSCĂ-D-A-MÍCĂ

s. v. muscă columbacă.

PAȘTELE-MÍC

s. v. mătcălău.

PLOIER GULERAT MÍC

s. v. prundăraș.

ploiér mic

s. m. + adj. (sil. -ier)

RAȚĂ MÍCĂ

s. v. sarselă.

SOC MÍC

s. v. boz, bozie.

STÂRC ALB MÍC

s. v. bâtlan mic.

TRESTIE-MÍCĂ

s. v. trestie-de-câmp.

URSA-MÍCĂ

s. v. carul-mic.

Úrsa-Mícă

s. pr. f. art.

VĂRSAT MÍC

s. v. pojar, rujeolă.

VEROLĂ MÍCĂ

s. v. variolă, vărsat.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.