Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția arvense definiție dex
arvense
găsește rime pentru
arvense
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
arvense
Cuvinte apropiate:
arvense
COÁDĂ,
cozi
, s.f.
1.
Apendice
terminal
al
părții
posterioare
a
corpului
animalelor
vertebrate
;
smoc
de
păr
sau de
pene
care
acoperă
acest
apendice
sau care
crește
în
prelungirea
lui. ♢ Expr.
A da din
coadă
= (
despre
oameni
; fam.) a se
linguși
pe
lângă
cineva; a se
bucura
.
A-și
vârî
(sau
băga
)
coada
(în ceva) = a se
amesteca
în
chestiuni
care nu-l
privesc
.
Își
vâră
(sau
și-a
vârât
, își
bagă
, și-a
băgat
etc.)
dracul
coada
(în ceva), se
spune
când
într-o
situație
se
ivesc
neînțelegeri
sau
complicații
(
neașteptate
).
A
călca
(pe cineva)
pe
coadă
= a
jigni
, a
supăra
(pe cineva).
A pune
coada
pe
(sau
la
)
spinare
= a
pleca
(pe
furiș
), a o
șterge
(
lăsând
lucrurile
nerezolvate
).
Cu
coada
între
picioare
= (
despre
oameni
)
umilit
,
rușinat
;
fără
a fi
reușit
. (Pop.)
A-și
face
coada
colac
= a se
sustrage
de la ceva.
A
trage
mâța
(sau
pe
dracul
)
de
coadă
= a o
duce
greu
din
punct
de
vedere
material
, a
face
cu
greu
față
nevoilor
minime
de
trai
.
(
Get
-beget)
coada
vacii
=
neaoș
;
vechi
,
băștinaș
; de
origine
rurală
. (Fam.)
A
prinde
prepelița
(sau
purceaua
)
de
coadă
= a se
îmbăta
. ♦
Partea
dindărăt
, mai
îngustă
, a
corpului
unor
animale
(a
peștelui
, a
șarpelui
, a
racului
etc.).
2.
Păr
(de pe
capul
femeilor
)
crescut
lung
și
apoi
împletit
;
cosiță
.
3.
Parte
a unei
plante
care
leagă
fructul
,
frunza
sau
floarea
de
tulpină
sau de
creangă
. V.
peduncul
.
4.
Partea
dinapoi
(
prelungită
sau care se
târăște
pe
jos
) a unor
obiecte
de
îmbrăcăminte
(mai
ales
a celor
purtate
de
femei
);
trenă
. ♢ Expr.
A se ține de
coada
cuiva
sau
a se ține
(sau
a
umbla
)
coadă
după cineva
= a fi
nedespărțit
de cineva, a se ține cu
insistență
și
pretutindeni
de cineva. ♦
Prelungire
luminoasă
a
cometelor
. ♦
Fâșie
foarte
îngustă
din
cârpe
(
înnodate
) sau din
hârtie
care se
atârnă
de
partea
de
jos
a unui
zmeu
spre
a-i
menține
echilibrul
în
aer
.
5.
Parte
a unui
instrument
sau a unui
obiect
de care se
apucă
cu
mâna
;
mâner
. ♢ Expr.
A
lua
(sau
a
apuca
ceva
)
de
coadă
= a se
apuca
de
treabă
, a
începe
(ceva).
A-și
vedea
de
coada
măturii
(sau
tigăii
) = a se
ocupa
(
numai
) de
treburile
gospodărești
.
Coadă
de
topor
=
persoană
care
servește
drept
unealtă
în
mâna
dușmanului
.
6.
Partea
terminală
a unui
lucru
sau,
p. gener.
, a unui
fenomen
, a unei
perioade
de
timp
etc.;
bucată
de la
capătul
unui
lucru
;
sfârșit
,
extremitate
. ♢
Loc
. adv.
La
(sau
în
)
coadă
= pe cel din
urmă
loc
sau printre
ultimii
(într-o
întrecere
, la
școală
etc.).
De la
coadă
= de la
sfârșit
spre
început
. ♢ Expr.
A nu avea nici
cap
, nici
coadă
= a nu avea nici un
plan
, nici o
ordine
; a fi
fără
înțeles
,
confuz
. ♦
Coada
ochiului
=
marginea
,
unghiul
extern
al
ochiului
. ♦
Partea
unde se
îngustează
un
lac
, un
iaz
etc.;
loc
pe unde se
scurge
apa
dintr-un
râu
în
heleșteu
.
7.
Șir
(
lung
) de
oameni
care își
așteaptă
rândul
la ceva,
undeva
. ♢ Expr.
A
face
coadă
= a
sta
într-un
șir
(
lung
) de
oameni
, așteaptând să-i
vină
rândul
la ceva,
undeva
.
8.
Compuse:
coada
-
calului
=
a)
nume
dat
mai
multor
plante
erbacee
caracterizate
prin
două
tipuri
de tulpini:
una
fertilă
și alta
sterilă
;
barba
-
ursului
(
Equisetum
);
b)
plantă
erbacee
acvatică
cu
frunze
liniare
și cu
flori
mici
,
verzui
(
Hippuris
vulgaris
);
coada
-
cocoșului
=
nume
dat
mai
multor
specii
de
plante
erbacee
cu
flori
albe
,
întrebuințate
în
medicina
populară
(
Polygonatum
);
coada
-
mielului
=
a)
plantă
erbacee
cu
frunze
lucitoare
și cu
flori
violete
(
Verbascum
phoeniceum
);
b)
mică
plantă
erbacee
cu
tulpina
întinsă
pe
pământ
, cu
flori
de
culoare
albastru
-
deschis
cu
vinișoare
mai
întunecate
(
Veronica
prostrata
);
coada
-
mâței
=
plantă
erbacee
cu
flori
mici
,
roz
(
Leonurus
marrubiastrum
);
coada
-
mâței
-de-
baltă
=
nume
dat
mai
multor
specii
de
mușchi
de
culoare
albă
-
gălbuie
, care
cresc
prin
locurile
umede
și
contribuie
la
formarea
turbei
(
Sphagnum
);
coada
-
racului
=
plantă
erbacee
cu
flori
mari
de
culoare
galbenă
(
Potentilla
anserina
);
coada
-
șoricelului
=
plantă
erbacee
medicinală
cu
frunze
penate
,
păroase
, cu
flori
albe
sau
trandafirii
(
Achillea
millefolium
);
coada
-
vacii
=
a)
plantă
erbacee
țepoasă
,
înaltă
, cu
frunze
lanceolate
și cu
flori
albe
,
dispuse
în
spice
(
Echium
altissimum
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
violete
sau
roșietice
(
Salvia
silvestris
);
coada
-
vulpii
=
plantă
erbacee
cu
frunze
lucioase
pe
partea
inferioară
, cu
flori
verzi
dispuse
în
formă
de
spic
,
folosită
ca
furaj
(
Alopecurus
pratensis
);
coada
-
zmeului
=
plantă
veninoasă
cu
tulpina
târâtoare
și cu
fructele
în
forma
unor
bobițe
roșii
, care
crește
prin
mlaștini
(
Calla
palustris
);
coada
-
rândunicii
=
numele
a
doi
fluturi
mari
,
frumos
colorați
, care au
câte
o
prelungire
în
partea
posterioară
a
aripilor
(
Papilio
machaon
și
podalirius
). [Pl. și: (
2
)
coade
] – Lat.
coda
(=
cauda
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arvense
COÁDĂ
s. v.
coardă
,
matcă
,
matiță
,
măsea
,
pipirig
,
scândură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
COÁDĂ
s.
1.
cosiță
, (
reg
.)
gâță
.
(O
fată
care
poartă
cozi
.)
2.
mâner
, (înv. și
reg
.)
mănunchi
, (Transilv.)
dârjală
, (Transilv. și
Ban
.)
mânei
, (prin
Ban
. și
sudul
Transilv.)
mânel
.
(~ de
seceră
, de
sapă
.)
3.
v.
toartă
.
4.
cotor
.
(~
măturii
.)
5.
(
reg
.)
coporâie
,
toporișcă
,
toporâie
,
toporâște
, (Mold. și Bucov.)
cosie
.
(~
coasei
.)
6.
v.
băț
.
7.
v.
peduncul
.
8.
v.
pulpană
.
9.
v.
trenă
.
10.
(fam.)
codârlă
.
(Te
rog
să te
așezi
la ~ !)
11.
v.
sfârșit
.
12.
(
BOT
.)
coada
-
calului
(
Equisetum
arven-se)
=
barba
-
ursului
, (
reg
.)
brădișor
,
codâie
,
slăbănog
,
barba
-
sasului
,
coada
-
iepei
,
coada
-
mânzului
,
iarbă
-de-
cositor
,
părul
-
porcului
, (Transilv. și
Maram
.)
perie
;
coada
-
cocoșului
(Polygonatum) =
(
reg
.)
cerceluș
,
clopoței
(pl.),
cocoș
,
coada
-
mielului
,
coada
-
vacii
,
iarbă
-de-
dureri
,
pecetea
-lui-
Solomon
;
coada
-
mâței
(
Leonurus
marrubiastrum)
= (
reg
.)
talpa
-
lupului
;
coada
-
racului
(
Potentilla
anserina) =
(pop.)
scrântitoare
, (
reg
.)
prescură
,
sclintiță
,
scrintee
,
iarba
-
gâștelor
;
coada
-
șoricelului
(
Achillea
millefo-lium) =
(înv. și
reg
.)
prâsnel
, (
reg
.)
coada
-
hâr
-țului, (
Ban
.)
alunele
(pl.),
sorocină
;
coada
-
vacii
=
a)
(
Salvia
silvestris
)
jale
, (
reg
.)
brăileanca
(
art
.),
corovatic
,
jaleș
,
năduf
,
sălvie
de
pădure
;
b)
(
Verbascum
phlomoides
)
(
reg
.)
rânzișoară
;
coada
-
vulpii
(Alopecurus
pratensis
)
= (
reg
.)
codină
.
13.
(ENTOM.)
coada
-
rândunicii
(
Papilio
machaon
și
podalirius
)
v.
papilionidă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
coádă
s. f., g.-d.
art
.
cózii
;
pl.
cozi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arvense
COÁD//Ă cozi
f.
1)
(la
animale
)
Parte
terminală
a
coloanei
vertebrale
. ♢
A da din ~
a se
linguși
pe
lângă
cineva.
A-și
vârî
(
sau
a-și
băga
) ~a
a) a se
amesteca
în
treburile
altora
; b) a se
strecura
peste
tot.
A
călca
pe cineva pe ~
a
trezi
mânia
cuiva; a
supăra
.
A pune ~a pe
spinare
a
fugi
de
răspundere
; a
pleca
lăsând
toate în
voia
soartei
.
A
pleca
(
sau
a
fugi
sau
a se
duce
) cu ~a
între
picioare
(
sau
între
vine
)
a
pleca
rușinat
,
fără
a
obține
nimic
.
A
scăpa
scurt
de ~
a
ieși
dintr-o
încurcătură
cu
urmări
neplăcute
.
A-i
atârna
cuiva ceva de ~
a-i
atribui
cuiva o
vină
; a-l
acuza
(pe
nedrept
) de ceva.
A
trage
mâța
de ~
a o
duce
greu
; a
trăi
în
sărăcie
.
Minciună
cu ~
minciună
mare
.
A
umbla
(
sau
a se ține) ~ după cineva
a fi
nedespărțit
de cineva. 2)
(la
păsări
)
Smoc
de
pene
de pe
prelungirea
coloanei
vertebrale
. ♢
A
căuta
~a
prepeliței
a
căuta
ceea ce nu
există
. 3)
(la
pești
,
șerpi
etc.)
Partea
posterioară
a
corpului
. 4)
Păr
lung
și
des
,
împletit
;
cosiță
. ♢
A
împleti
~ (
sau
cosiță
)
albă
a
rămâne
fată
bătrână
,
nemăritată
. 5)
(la
flori
,
fructe
sau
frunze
)
Formație
vegetală
prin care
floarea
sau
fructul
se
leagă
de
ramură
;
peduncul
.
~ de
cireașă
.
♢
Cozi
de
ceapă
vârfurile
tulpinii
de
ceapă
verde
.
~a-
șoricelului
plantă
erbacee
cu
flori
albe
sau
trandafirii
,
întrebuințate
în
medicină
. 6)
Partea
alungită
de la
spatele
unei
rochii
(care se
târăște
);
trenă
. 7)
Parte
a unui
obiect
de care se
apucă
cu
mâna
.
~a
sapei
. ♢
~ de
topor
om
care
servește
drept
unealtă
în
mâna
dușmanului
;
trădător
. 8)
rar
Partea
cu care se
termină
ceva;
bucată
de la
sfârșitul
unui
lucru
;
margine
;
capăt
;
extremitate
. ♢
~a
ochiului
unghiul
extern
al
ochiului
.
La (
sau
în) ~
pe
ultimul
loc
.
De la ~
de la
sfârșit
spre
început
. 9)
Șir
(
lung
) de
oameni
care își
așteaptă
rândul
la ceva sau
undeva
. 10)
astr.
:
Stea
cu ~
cometă
.
~ de
cometă
prelungire
luminoasă
a
cometei
. /<lat.
coda
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arvense
CORNÚȚ
,
cornuți
, s.m.
1.
Plantă
erbacee
cu
tulpina
târâtoare
și cu
fructele
în
formă
de
capsule
mari
,
cilindrice
(
Cerastium
alpinum
).
2.
Plantă
erbacee
cu
flori
albe
(
Cerastium
arvense
). –
Corn
1
+ suf.
-
uț
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arvense
CORNÚȚ
s.
(
BOT
.;
Cerastium
arvense)
(
reg
.)
canariță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
cornúț
s. m., pl.
cornúți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arvense
CORNÚȚ ~i
m.
Plantă
erbacee
târâtoare
,
având
fructe
de
forma
unor
capsule
cilindrice
. /
corn
+ suf.
~
uț
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arvense
MĂRGELÚȘĂ,
mărgelușe
,
s.f.
Diminutiv
al lui
mărgea
(
1
);
mărgeluță
.
2.
Plantă
erbacee
mică
, cu
flori
albe
,
albastre
sau
trandafirii
(
Lithospermum
arvense)
. –
Mărgea
+ suf.
-
ușă
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arvense
MĂRGELÚȘĂ
s. v.
mei
-
păsăresc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
MĂRGELÚȘĂ
s.
1.
v.
mărgeluță
.
2.
(
BOT
.; Lithos-permum arvense)
(
reg
.)
mărgălușă
,
mărgăluță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
mărgelúșă
s. f.,
art
.
mărgelúșa
,
g.-d.
art
.
mărgelúșei
;
pl.
mărgelúșe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arvense
MĂRGELÚȘ//Ă ~e
f. (
diminutiv
de la
mărgea
)
Plantă
erbacee
cu
tulpina
ramificată
, cu
frunze
alterne
și cu
flori
albe
,
albastre
sau
trandafirii
. /
mărgea
+ suf.
~u
ș
ă
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arvense
PAPANÁȘ
,
papanași
, s.m.
1.
Preparat
culinar
făcut
din
brânză
de
vacă
,
ouă
și
făină
sau
griș
,
fiert
în
apă
sau
prăjit
în
grăsime
.
2.
Plantă
erbacee
din
familia
leguminoaselor
, cu
frunzele
compuse
din
trei
foliole
și cu
flori
mici
,
alburii
sau
trandafirii
(
Trifolium
arvense
). – Cf.
papă
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arvense
PAPANÁȘ
s. (mai
ales
la pl.)
1.
(
BOT
.;
Trifolium
arvense)
(
reg
.)
cercură
,
clopoțel
,
cotocei
(pl.),
culbeceasă
,
ghizdei
,
mielușel
,
mâțișor
,
mâțucă
,
mohorel
,
motocei
(pl.),
pepenări
(pl.),
pepenei
(pl.),
pepeniță
,
pisici
(pl.),
pufușor
,
trifoi
,
coa
-da-
mâței
,
iarba
-
somnului
.
2.
(
reg
.)
găluștele
(pl.)
(A
mâncat
~i.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
papanáș
s. m., pl.
papanáși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arvense
PAPANÁȘ ~i
m.
Preparat
culinar
în
formă
de
cocoloș
sau de
turtișoară
,
făcut
din
brânză
de
vacă
amestecată
cu
ouă
și
făină
(sau
griș
) și
fiert
în
apă
sau
prăjit
în
grăsime
. /cf.
papă
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arvense
PĂLĂMÍDĂ
1
,
pălămide
, s.f.
1.
Plantă
erbacee
perenă
din
familia
compozitelor
, cu
tulpină
înaltă
, cu
rădăcini
adânci
, cu
frunzele
întregi
sau
crestate
,
acoperite
pe
margini
cu
spini
, care este
foarte
vătămătoare
pentru
semănături
(
Cirsium
arvense
)
.
2.
Plantă
erbacee
bienală
din
familia
compozitelor
, cu
frunze
spinoase
,
păroase
și cu
flori
roșii
(
Carduus
crispus
). – Din bg.
palamida
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arvense
PĂLĂMÍDĂ
2
,
pălămide
, s.f.
Pește
marin
răpitor
, de
forma
unui
fus
gros
, cu
spatele
albastru
, cu
solzi
mici
și cu
numeroși
dinți
pe
fălci
(
Sarda
sarda
)
.
♢ Compus:
pălămidă
-de-
baltă
=
pește
mic
cu
corpul
acoperit
cu
plăci
osoase
și cu
spini
(
Pungitius platygaster
). – Din ngr.
palamídha.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arvense
PĂLĂMÍDĂ
s. v.
ciulin
,
gălbinare
,
ghimpe
,
holeră
,
limba
-
oii
,
scai
,
scaiete
,
scai
-
galben
,
talpa
-
ursului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
PĂLĂMÍDĂ
s.
(
BOT
.;
Cirsium
arvense)
(
reg
.)
crăpușnic
,
scaiete
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
pălămídă
(
bot
., zool.) s. f., g.-d.
art
.
pălămídei
;
pl.
pălămíde
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arvense
PĂLĂMÍD//Ă
1
~e
f.
Pește
marin
răpitor
de
talie
medie
,
albastru
-
negru
pe
spinare
, cu
înotătoare
spinoase
și cu
mulți
dinți
. ♢
~-de-
baltă
pește
dulcicol
de
talie
mică
, cu
cap
fusiform
, de
culoare
verde
-
gălbuie
, cu
pete
negre
,
având
spini
dorsali
și
plăci
osoase
laterale
. /<ngr.
palamídha
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arvense
PĂLĂMÍD//Ă
2
~e
f.
Plantă
erbacee
cu
tulpina
înaltă
,
ramificată
,
având
frunze
, de
obicei
,
adânc
crestate
,
spinoase
împrejur
, și
flori
de
culoare
liliachie
, care
crește
prin
semănături
. /<bulg.
palamida
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arvense
pălămídă
,
pălămíde
,
s.f. (
reg
.)
despărțitură
mică
, în
formă
de
cutie
, în
interiorul
unei
lăzi
sau al unui
dulap
;
chichiță
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia arvense
PĂLĂMIDĂ,
pălămide
,
s.f. (Iht.)
Pește
marin
,
înrudit
cu
tonul
,
dar
mult
mai
mic
,
prezent
și în
Marea
Neagră
,
având
carnea
gustoasă
și
fără
oase
,
foarte
apreciat
ca
pește
de
consum
(
Sarda
sarda
); germ.
Pelamide
; se
comercializează
ca (engl.)
bonito
.
Dictionar: Dictionar gastronomic explicativ - DGE
|
definitia arvense
PUNGULÍȚĂ,
pungulițe
,
s.f.
1.
Diminutiv
al lui
pungă
;
punguță
.
2.
Plantă
erbacee
de
culoare
verde
-
deschis
, cu
miros
neplăcut
, cu
flori
mici
,
albe
,
dispuse
în
inflorescență
(
Thlaspi
arvense)
. –
Pungă
+ suf.
-
uliță
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arvense
PUNGULÍȚĂ
s.
1.
v.
punguță
.
2.
(
BOT
.;
Thlaspi
arvense)
(
reg
.)
țășculiță
,
punga
-
popii
, tășcu-
ța
-
ciobanului
,
buruiana
-
viermelui
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
PUNGULÍȚĂ
s. v.
păstăioară
,
traista
-cio-
banului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
pungulíță
s. f., g.-d.
art
.
pungulíței
;
pl.
pungulíțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arvense
PUNGULÍȚ//Ă ~e
f.
(
diminutiv
de la
pungă
)
Plantă
erbacee
cu
tulpina
erectă
,
având
frunze
înguste
sagitale
,
flori
mici
,
albe
sau
roz
,
rău
mirositoare
și
fructe
silicule
. /
pungă
+ suf.
~
uliță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arvense
SCÂRȚÂITOÁRE
s.
1.
v.
morișcă
.
2.
hârâitoare
.
(
Jucăria
numită
~.)
3.
(
BOT
.;
Polycnemum
arvense)
troscoțel
, (
reg
.)
hericică
,
troscot
-de-
câmp
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
SCÂRȚÂITOÁRE
s. v.
scârț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
scârțâitoáre
s. f. (
sil
.
-
țâ
-i-
), g.-d.
art
.
scârțâitórii
;
pl.
scârțâitóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arvense
TROSCOȚÉL
s.
(
BOT
.;
Polycnemum
arvense)
scârțâitoare
, (
reg
.)
hericică
,
troscot
-de-
câmp
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
TROSCOȚÉL
s. v.
costrei
,
răculeț
,
troscot
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arvense
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK