Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția spice definiție dex
spice
găsește rime pentru
spice
Cuvinte apropiate:
spic
,
spic
,
spica
,
spici
SPIC
,
spice
, s.n.
1.
Inflorescență
caracteristică
plantelor
graminee
,
alcătuită
din mai
multe
flori
mici
cu
peduncul
scurt
,
dispuse
pe o
axă
centrală
lungă
. ♢ Expr.
A da în
spic
sau
a-i da
spicul
, a
face
spic
= (
despre
plante
) a se
apropia
de
maturitate
, a
ajunge
în
faza
de
dezvoltare
în care
apare
spicul
(
1
); a
înspica
.
2.
Stilizare
decorativă
în
formă
de
spic
(
1
),
frecventă
în
arta
populară
pe
cusături
,
țesături
etc.
3.
Vârful
firelor
de
păr
, mai
lungi
(și de altă
culoare
), din
blana
unor
animale
.
4.
(În
sintagma
)
Spic
de
zăpadă
(sau,
rar
,
de
ploaie
) =
fulgi
mari
de
zăpadă
amestecați
cu
stropi
de
ploaie
, care
cad
pe
pământ
.
5.
(Pop.)
Vârf
de
munte
;
pisc
. ♦
Partea
cea
mai
înaltă
a
acoperișului
casei
. [Pl. și:
spicuri
] – Lat.
spicum
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spice
SPIC
s. v.
creastă
,
creștet
,
culme
,
pisc
,
vârf
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spice
spic
s. n., pl.
spíce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spice
SPI//C ~ce
n.
1)
Inflorescență
caracteristică
gramineelor
,
alcătuită
din mai
multe
flori
mici
dispuse
pe o
axă
centrală
.
♢ A da în ~
a
începe
să
formeze
spicul
, să se
apropie
de
maturizare
.
~ de
zăpadă
fulg
de
zăpadă
rătăcit
printre
picăturile
de
ploaie
. 2)
Vârf
al
firelor
de
păr
mai
lungi
din
blana
unor
animale
(
având
și o
culoare
mai
deschisă
sau mai
închisă
decât
a
blănii
). 3)
Partea
cea
mai
înaltă
a unui
deal
, a unui
munte
sau a unui
acoperiș
. /<lat.
spicum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spice
spic (-ce),
s.n. –
1.
Inflorescență
a
plantelor
graminee
. –
2.
Vîrf,
pisc
,
parte
înaltă
. – Mr.
schic,
megl.
spic
.
Lat.
spῑcum
(Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it.
spigo,
prov.
espic,
fr.
épi
, sp.
espiga.
– Der.
spicui
,
vb. (a
face
spice; a
aduna
spice; a
extrage
, a
culege
);
spicuitor
,
s.m. (
persoană
care
spicuiește
);
înspica
,
vb. refl. (a da în
spic
; a
crește
plantele
; a-i da
mustața
; a i se
face
părul
măciucă
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia spice
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK