Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția inteles definiție dex
inteles
găsește rime pentru
inteles
Cuvinte apropiate:
interes
(pl. interese),
interes
(pl. interesuri),
înțeles
,
înțeles
A ÎNȚELEGE
a
bunghi
, a
percuta
, a
prinde
șpilul
, a-l
tăia
capul
(să).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia inteles
a nu înțelege de glumă
expr.
1.
a nu avea
simțul
umorului
.
2.
a fi
foarte
exigent
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia inteles
a se înțelege din ochi
(cu cineva) expr.
a
schimba
(
cu cineva
)
priviri
încărcate
de o
semnificație
ascunsă
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia inteles
bíne înțelés
(înțeles
bine
) adv. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inteles
bíne înțelés
(înțeles
bine
) adv. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inteles
bíne înțelés
(înțeles
bine
) adv. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inteles
ÎNȚELÉGE,
înțelég
, vb. III.
1.
Tranz. A-și
face
, a avea o
idee
clară
și
exactă
despre
un
lucru
, a
pătrunde
, a
cuprinde
cu
mintea
; a
pricepe
. ♢ Expr.
Așa
(
mai
)
înțeleg
și eu
=
așa
da,
așa
e pe
placul
meu
.
A
înțelege
pe cineva
=
a)
a
pricepe
ce
spune
cineva;
b)
a
pricepe
(și a
aproba
)
cauzele
comportării
cuiva. (
Mă
)
înțelegi
?,
se
spune
cuiva
pentru
a
verifica
înțelegerea
celor
spuse
. (
Mă
)
înțelegi
!,
marchează
o
situație
în care
există
un
substrat
. (Refl.)
Se
înțelege
de la
sine
= este
evident
. (Intranz.) A
înțelege
de
glumă
= a nu se
supăra
pentru
o
glumă
făcută
pe
socoteala
lui. ♦ A-și da
seama
de ceva. ♦ A
pricepe
o
limbă
străină
. ♦ A
constata
, a
vedea
, a
observa
, a
băga
de
seamă
. ♦ A
gândi
, a
reflecta
, a
concepe
.
2.
Refl. recipr. A
ajunge
la
învoială
, a
cădea
de
acord
, a se
împăca
, a
conveni
cu cineva. ♦ A
conviețui
în
bună
învoială
, a se
înțelege
, a se
învoi
.
3.
Tranz. (în expr.)
A nu
înțelege
nimic
din ceva
= a nu se
alege
cu
nimic
din ceva, a nu
profita
din ceva. [Perf. s.
înțelesei
,
part
.
înțeles
] – Lat.
intelligere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inteles
ÎNȚELÉGE
vb.
1.
v.
dumeri
.
2.
v.
sesiza
.
3.
a
percepe
, a
pricepe
, a
sesiza
, (fig.) a
pătrunde
.
(A ~
sensul
celor
citite
.)
4.
v.
interpreta
. (
Cum
~ acest
context
?)
5.
a
auzi
, a
pricepe
.
(Nu ~ să
mă
lași
în
pace
?)
6.
a-și
explica
, a
pricepe
.
(
Pur
și
simplu
nu ~
cum
a
dispărut
.)
7.
a
concepe
, a
pricepe
.
(Nu ~ de ce s-a
întâmplat
astfel
.)
8.
a
cunoaște
, a
pricepe
, a
ști
.
(~
franceza
?)
9.
v.
asculta
. (
Cine
nu ~ de
cuvânt
, o
pățește
.)
10.
a se
împăca
, (pop.) a se
îngădui
, a se
învoi
, (
reg
.) a se
pogodi
, (prin
Ban
.) a se
bărăbări
, (Transilv. și
Ban
.) a se
nărăvi
.
(Se ~
bine
împreună
.)
11.
v.
conveni
.
12.
a
conveni
, a se
învoi
, (pop.) a se
ajunge
, a se
uni
, (prin Munt.) a se
îndogăți
, (
Ban
.) a se
toldui
, (înv.) a se
lovi
, a
pristăni
, a se
târgui
, a se
tocmi
, a
veni
, (
grecism
înv.) a se
simfonisi
.
(Se ~
asupra
prețului
.)
13.
v.
pactiza
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inteles
înțelége
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
înțelég
, 1 pl.
înțelégem
, perf. s. 1 sg.
înțeleséi
, 1 pl.
înțeléserăm
;
part
.
înțelés
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inteles
A ÎNȚELÉGE înțelég 1.
tranz.
1)
(
esența
lucrurilor
)
A-și
însuși
prin
activitatea
gândirii
; a
pătrunde
cu
mintea
; a
pricepe
; a
concepe
; a
sesiza
. ♢
A da cuiva să
înțeleagă
(sau
a da de înțeles)
a
face
pe cineva să-și
dea
seama
despre
ceva
numai
printr-o
aluzie
sau printr-un
semn
.
~
gluma
a
primi
glumele
fără
supărare
; a avea
simțul
umorului
. 2)
(
vorbirea
orală
sau
scrisă
)
A
recepționa
descifrând
sensul
. ♢
Se
înțelege
de la
sine
este de la
sine
înțeles. 3)
(
persoane
)
A
trata
cu
îngăduință
; a
crede
. 4)
(
urmat
de un
complement
indirect
,
introdus
prin
prepoziția
din
)
A avea de
profitat
; a
câștiga
.
N-
am
înțeles
nimic
din
concediu
. 2.
intranz.
:
Așa
înțeleg
și eu!
așa
îmi
vine
la
socoteală
;
așa
îmi
place
și mie.
~ de
cuvânt
a ține
cont
de ce i se
spune
. /<lat.
intelligere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inteles
A SE ÎNȚELÉGE mă înțelég
intranz.
1) A se
împăca
bine
; a nu avea
probleme
. 2) A
ajunge
la
învoială
; a
cădea
de
acord
; a se
învoi
; a
conveni
. ~ din
preț
.
/<lat.
intelligere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inteles
înțelége (înțelég, înțelés),
vb. –
1.
A-și
face
o
idee
clară
despre
ceva, a
pricepe
. –
2.
A
cunoaște
, a-și da
seama
de ceva. –
3.
A
afla
, a
ști
. –
4.
A
profita
, a se
alege
cu ceva. –
5.
A
admite
, a
accepta
. –
6.
(Refl.) A se
împăca
, a
conviețui
în
bună
invoială
cu cineva. –
7.
(Refl.) A
ajunge
la
învoială
, a
cădea
de
acord
, a
bate
palma
, a se
învoi
. –
8.
(Refl.) A avea
sens
, a se
pricepe
. –
9.
(Refl.) A se
subînțelege
, a se avea în
vedere
. – Mr.
nțăleg,
megl.
anțileg
, istr.
anțeleg.
Lat.
intĕllĭgĕre
(Pușcariu 880;
Candrea
-
Dens
., 873; REW 4482;
DAR
), cf.
alb
.
dëlgoń
. În
celelalte
limbi
romanice
a
fost
înlocuit
cu
intendere
și
comprehendere
. – Der.
neînțeles
, adj. (
fără
sens
; care nu
poate
fi înțeles);
înțeles
, s.n. (
sens
;
semnificație
;
motiv
;
rațiune
);
subînțelege
, vb. (a
presupune
, a fi înțeles de la
sine
), pe
baza
fr.
sousentendre
;
înțelegere
, s.f. (
acord
;
învoială
,
comuniune
de
idei
;
rațiune
,
inteligență
,
pătrundere
,
facultatea
de a
înțelege
;
cunoaștere
,
sens
,
semnificație
);
neînțelegere
, s.f. (
dezacord
;
conflict
);
înțeleguț
, adj. (înv.,
știut
,
cunoscut
);
înțeleguț
,
s.n. (înv.,
cunoaștere
,
inteligență
);
înțelegător
, adj. (
inteligent
; care are
înțelegere
);
neînțelegător
,
adj. (
lipsit
de
înțelegere
;
neascultător
). – Der. neol.
inteligent
,
adj., din fr.
intelligent
;
neinteligent
,
adj. (
prost
);
inteligență
,
s.f., din lat.
intelligentia
;
inteligibil
,
adj., din fr.
intelligible
;
subînțeles
,
s.n., pe
baza
fr.
sous-entendu.
Înțelepciune
,
s.f., (
știință
,
capacitate
de
înțelegere
,
chibzuință
,
prudență
;
cunoaștere
,
știință
,
doxă
),
reproduce
lat.
intellectiōnem
(Pușcariu 881;
Candrea
-
Dens
., 875;
DAR
);
înțelept
, adj. (care este
înzestrat
cu
înțelepciune
; înv.,
cunoscător
; înv.,
cumpătat
,
socotit
,
așezat
;
prevăzător
,
chibzuit
; adv., cu
înțelepciune
)
provine
din
part
.
intellectus
, în al
cărui
uz
a
fost
înlocuit
de
forma
înțeles
,
analogică
lui
drege
,
dres
sau
merge
,
mers
(Pușcariu 880;
Candrea
-
Dens
., 874;
DAR
). – Der.
neînțelept
, adj. (
imprudent
,
nebun
);
înțelepțesc
, adj. (
înțelept
,
chibzuit
);
înțelepțește
,
adv. (cu
înțelepciune
);
neînțelepțește
, adv. (în
chip
imprudent
);
înțelepți
,
vb. (a
cuminți
, a
face
chibzuit
);
înțelepție
,
s.f. (
înțelepciune
,
judecată
,
chibzuință
);
preaînțelept
, adj. (
înțelept
), pe
baza
sl.
prĕmądrŭ
;
preaînțelepciune
, s.f. (înv.,
înțelepciune
), pe
baza
sl.
premadrosti.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
2
,
înțelesuri
, s.n.
Semnificație
(a unui
lucru
, a unei
vorbe
, a unui
gest
etc.);
sens
,
tâlc
,
noimă
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Pe înțeles
sau
pe
înțelesul
tuturor
=
putând
fi
priceput
de
oricine
,
lămurit
.
Cu înțeles
= cu o
semnificație
adâncă
,
sugerând
o
anumită
concluzie
. – V.
înțelege
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
1
adj. (în
loc
.)
De la
sine
înțeles
=
fără
îndoială
,
sigur
. – V.
înțelege
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
1
adj. (în
loc
.)
De la
sine
înțeles
=
fără
îndoială
,
sigur
. – V.
înțelege
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
2
,
înțelesuri
, s.n.
Semnificație
(a unui
lucru
, a unei
vorbe
, a unui
gest
etc.);
sens
,
tâlc
,
noimă
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Pe înțeles
sau
pe
înțelesul
tuturor
=
putând
fi
priceput
de
oricine
,
lămurit
.
Cu înțeles
= cu o
semnificație
adâncă
,
sugerând
o
anumită
concluzie
. – V.
înțelege
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
s.
1.
v.
sens
.
2.
v.
semnificație
.
3.
v.
mesaj
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
s.
1.
v.
sens
.
2.
v.
semnificație
.
3.
v.
mesaj
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inteles
Înțeles
≠
neînțeles
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia inteles
Înțeles
≠
neînțeles
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia inteles
înțelés
s. n., pl.
înțelésuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inteles
înțelés
s. n., pl.
înțelésuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
1
~uri
n.
Conținut
logic
interior
;
semnificație
a unui
lucru
;
sens
. ♢
Pe ~ul
tuturor
într-o
formă
limpede
pentru
oricine
.
Cu ~
cu o
anumită
semnificație
; cu
tâlc
; cu
rost
. /v.
a
înțelege
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inteles
ÎNȚEL//ÉS
2
~eásă (~éși, ~ése)
v.
A
ÎNȚELEGE
.
♢
De ~
cu care te
poți
înțelege
.
De la
sine
~
fără
îndoială
;
sigur
;
negreșit
. /v.
a
înțelege
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inteles
ÎNȚEL//ÉS
2
~eásă (~éși, ~ése)
v.
A
ÎNȚELEGE
.
♢
De ~
cu care te
poți
înțelege
.
De la
sine
~
fără
îndoială
;
sigur
;
negreșit
. /v.
a
înțelege
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inteles
ÎNȚELÉS
1
~uri
n.
Conținut
logic
interior
;
semnificație
a unui
lucru
;
sens
. ♢
Pe ~ul
tuturor
într-o
formă
limpede
pentru
oricine
.
Cu ~
cu o
anumită
semnificație
; cu
tâlc
; cu
rost
. /v.
a
înțelege
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inteles
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK