pălămídă (-ízi),
s.f. –
1. Crăpușnic,
scaiete (
Cirsium arvense). –
2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr.
palamida (Cihac ,II, 239; Tiktin), din tc.
palamud „
ghindă” și acesta,
probabil, din ngr. βαλανίδι „
ghindă” (Vasmer,
Gr., 107). A
existat probabil din ngr. o
încrucișare cu ngr. παλάμη „
palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „
osul-
iepurelui”;
dar numai παλάμη nu pare să
constituie o
explicație suficientă.
Poate are
legătură cu cuvîntul
următor.