Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția sări definiție dex
sări
găsește rime pentru
sări
Cuvinte apropiate:
bari
,
dârî
,
jări
,
mări
,
mări
,
pari
,
pări
,
pârî
,
rări
,
safi
,
saki
,
sali
,
sar
,
sarai
,
sard
,
sare
,
sarf
,
sari
,
sari
,
saric
,
saric
,
sarin
,
sart
,
sart
,
sati
,
saxi
,
sădi
,
săi
,
săra
,
săra
,
sără
,
sări
,
sărin
,
sărit
,
săriu
,
sărui
,
sâi
,
sârb
,
sârg
,
scări
,
scri
,
seri
,
sfări
,
sori
,
suri
,
târî
,
vari
,
vârî
,
zări
SĂRÍ,
sar
,
vb.
IV
. Intranz.
I.
(
Despre
ființe
)
1.
A se
desprinde
de la
pământ
, avântându-se în
sus
printr-o
mișcare
bruscă
, și a
reveni
în
același
loc
; a
sălta
. ♦ A
dansa
, a
țopăi
, a
zburda
. ♢ Expr. (Tranz.)
Sare
tontoroiul
(sau
drăgaica
),
se
spune
despre
o
persoană
neastâmpărată
.
2.
A se
deplasa
, a
trece
dintr-un
loc
în
altul
prin
salturi
. ♢
Loc
. adv.
Pe
sărite
=
a)
mergând
în
salturi
;
b)
trecând
peste
anumite
părți
,
omițând
anumite
părți
(la o
lectură
,
scriere
etc.). ♦ Fig. A
trece
brusc
dintr-o
situație
în alta, de la o
idee
la alta.
3.
A
trece
peste
ceva printr-o
săritură
; a
escalada
. ♢ Expr.
A sări
peste
cal
= a
depăși
limita
admisă
; a
exagera
. ♢ Tranz.
A
sărit
din
doi
pași
cele
patru
trepte
.
(Expr.)
A sări
garduri
(sau, intranz.,
peste
garduri
)
= a
umbla
după
aventuri
amoroase
. ♦ Tranz. Fig. A
omite
, a
trece
cu
vederea
.
4.
A se
ridica
brusc
de
undeva
(și a
porni
). ♢ Expr.
A sări
(cuiva)
de
gât
= a se
repezi
să
îmbrățișeze
pe cineva; a
arăta
cuiva
dragoste
(
exagerată
).
A-i sări
(cuiva)
înainte
= a
alerga
în
întâmpinarea
cuiva. ♦ A se
grăbi
, a se
repezi
(să
facă
ceva); a
interveni
grabnic
într-o
acțiune
, în
ajutorul
cuiva. ♢
Săriți
!
=
cuvânt
prin care se
cere
ajutor
de
către
o
persoană
desperată
. ♦ A se
repezi
cu
dușmănie
la cineva; a
ataca
. ♢ Expr.
A sări în
capul
cuiva
sau
a-i sări cuiva în
cap
= a
certa
pe cineva. ♦ A
interveni
brusc
(și
neașteptat
) într-o
discuție
; a
intra
(
brusc
) în
vorbă
.
5.
A se
ivi
pe
neașteptate
; a
răsări
. ♢ Expr.
A sări în
ochi
= a fi
evident
.
II.
(
Despre
lucruri
)
1.
A se
deplasa
brusc
și cu
putere
în
sus
, de
obicei
sub
impulsul
unor
forțe
din
afară
. ♢ Expr.
A sări în
aer
= a se
distruge
, a se
preface
în
bucăți
(în
urma
unei
explozii
). ♦
Spec
. (
Despre
obiecte
elastice
) A se
ridica
brusc
în
sus
în
urma
unei
lovituri
, a
atingerii
unei
suprafețe
dure
etc.
Mingea
sare
.
2.
(Cu
determinări
locale
introduse
prin prep. „din” sau „de la”). A-și
schimba
brusc
poziția
, a se
desprinde
brusc
din
locul
în care a
fost
fixat
. ♢ Expr.
A-i sări
(cuiva)
inima
(din
loc
)
= a se
speria
foarte
tare
; a se
emoționa
tare
.
A-i sări
(cuiva)
țandăra
(sau
țâfna
,
muștarul
)
= a se
înfuria
, a se
mânia
.
A-i sări
(cuiva)
ochii
(din
cap
)
=
a)
exprimă
superlativul
unei
stări
de
suferință
fizică
;
b)
(în
imprecații
și în
jurăminte
)
Să-mi
sară
ochii
dacă
te
mint
.
A-și sări din
minți
= a
înnebuni
.
A-și sări din
țâțâni
(sau
din
balamale
, din
fire
)
= a se
enerva
foarte
tare
, a se
mânia
. ♦ A
țâșni
, a
împroșca
. [Prez. ind. și: (pop.)
săr
,
sai
] – Lat.
salire.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sări
SĂRÍ
vb. v.
dansa
,
dispărea
,
extinde
,
întinde
,
juca
,
lăți
,
pieri
,
propaga
,
răspândi
,
țâșni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
SĂRÍ
vb.
1.
a
sălta
, (
reg
.) a
zăleti
.
(A ~ în
înălțime
.)
2.
a
sălta
.
(A ~
peste
gard
.)
3.
v.
escalada
.
4.
a
sălta
, a
țopăi
, (
reg
.) a
hopăi
.
(Nu mai ~
atâta
!)
5.
a se
arunca
, a se
avânta
, a se
azvârli
, a se
precipita
, a se
repezi
, a se
zvârli
, (pop.) a se
chiti
, (Transilv.) a se
aiepta
.
(~ pe
cal
și
pornește
în
goană
!)
6.
a se
arunca
, a se
azvârli
, a se
năpusti
, a
năvăli
, a se
precipita
, a se
repezi
, a
tăbărî
, a se
zvârli
, (
rar
) a se
prăbuși
, (înv. și pop.) a
cădea
, (înv. și
reg
.) a
năduli
, a se
prăpăstui
, (
reg
.) a
iuruși
, a
năboi
, a se
năprăti
, a
nooti
, a se
tovărî
, (Transilv.) a se
aiepta
, (Transilv. și
Ban
.) a se
șupi
, (înv.) a se da, a
năbuși
, a
năvrăpi
, a se
slobozi
.
(Au ~
asupra
dușmanului
.)
7.
v.
cădea
.
8.
v.
omite
.
9.
v.
împroșca
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
sărí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
sar
,
2 sg.
sari,
imperf. 3 sg.
săreá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
sáră
;
imper. 2 sg.
sari;
ger
.
sărínd
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sări
A SĂRÍ sar 1.
intranz.
1)
(
despre
ființe
, lu-cruri)
A se
desprinde
brusc
din
loc
, deplasându-se într-o
anumită
direcție
(în
sus
, în
jos
,
înainte
,
înapoi
, în
stânga
, în
dreapta
); a
sălta
. ♢
~
peste
cal
a
îngroșa
lucrurile
; a
exagera
.
~ cu
gura
a) a se
amesteca
(
nepoftit
) în
vorbă
; b) a
ocărî
; a
batjocori
.
A-i ~ cuiva în
gât
a) a se
repezi
la cineva
pentru
a-l
îmbrățișa
; b) a
manifesta
dragoste
(
exagerată
)
pentru
cineva.
A-i ~ cuiva
înainte
a se
repezi
în
întâmpinarea
cuiva.
Surcica
nu
sare
departe
de
trunchi
se
spune
despre
copii
care
seamănă
, mai
ales
prin unele
apucături
, cu
părinții
. 2) A
veni
în
grabă
(
pentru
a
acorda
ajutor
). ♢
Săriți
!
Ajutor
! 3) A se
repezi
cu
scop
agresiv
; a se
arunca
; a
ataca
.
~ la
bătaie
.
♢
~ în
capul
cuiva
(sau
a-i ~ cuiva în
cap
)
a se
năpusti
asupra
cuiva cu
vorbe
de
ocară
; a-i
face
cuiva
scandal
. 4) A
apărea
pe
neașteptate
; a
răsări
ca din
pământ
. ♢
~ în
ochi
a fi
foarte
evident
. 5)
(
despre
obiecte
prinse
de ceva)
A se
desprinde
brusc
(din
locul
pe care
îl
ocupă
); a-și
schimba
momentan
poziția
; a se
detașa
brusc
.
Ușa
~t din
țâțâni
.
♢
A-i ~ cuiva
inima
(din
loc
)
a fi
cuprins
de o
emoție
puternică
.
A-i ~ cuiva
țandăra
a se
înfuria
.
A-i ~ cuiva
ochii
(din
cap
)
se
spune
când
cineva
simte
o
durere
fizică
acută
,
când
mușcă
ceva
foarte
iute
,
acru
etc.
Să-mi
sară
ochii
(din
cap
)!
pe
cuvânt
de
cinste
!
~ în
aer
a
exploda
.
Plânge
de
sare
cămașa
de pe el
se
spune
despre
cineva, care
plânge
foarte
tare
.
A-și ~ din
minți
(
sau
fire
)
a) a-și
ieși
din
minți
; a se
sminti
; b) a se
mânia
peste
măsură
.
A-și ~ din
țâțâni
(
sau
din
balamale
)
a-și
pierde
răbdarea
; a nu mai
putea
suporta
ceva. 6) A se
juca
zburdând
. 2.
tranz.
1) A
traversa
printr-un
salt
.
~
șanțul
. 2)
A
trece
cu
vederea
(
voit
sau din
greșeală
).
~ un
alineat
.
/<lat.
salire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sări
sări
s.f. pl. (
reg
.; în
loc
adv.)
de-
atâtea
sări
= de
atâtea
ori;
adesea
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia sări
sărí (sár, sărít),
vb. –
1.
A
ieși
, a se
prezenta
, a
apărea
; se
zice
mai
ales
despre
animalele
care
apar
în
fațe
vînăturului. –
2.
A
țîșni
, a
erupe
, a se
naște
. –
3.
A
sălta
, a se
înălța
, a se
ridica
. –
4.
A
țopăi
, a
face
salturi
. –
5.
A
trece
peste
, a
depăși
un
obstacol
. –
6.
A
omite
un
pasaj
în
lectură
. –
7.
A
alerga
, a
veni
în
goană
. –
8.
A
veni
în
ajutor
. –
9.
A
interveni
, a se
interpune
. –
10.
A
fecunda
, a
goni
. – Mr.
sar
,
sărire
, megl.
sar
,
săriri
.
Lat.
salῑre
(Pușcariu 1516; REW 7540), cf. it.
salire,
prov., cat.
sallir,
fr.
saillir
, sp.
salir,
port
.
sahir.
Evoluția
semantică
este
normală
, cf. lat.
saltāre
‹
salĭre
;
ultimul
sens
, care nu pare
popular
,
trebuie
să fie o
traducere
din fr.
saillir.
Der.
sare
-
garduri
,
s.m. (
donjuan
;
crai
);
sărită
,
s.f. (
salt
; țîțînă);
săritor
,
adj. (care
sare
;
serviabil
);
săritoare
,
s.f. (
cascadă
);
săritură
,
s.f. (
salt
);
saitoc
,
s.n. (Munt.,
salt
),
probabil
de la
forma
locală
sai
‹
sari
. Cf.
răsări
,
tresări
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia sări
a da curului sare
expr. (vulg.)
a
face
un
lucru
în
mod
superficial
/ de
mântuială
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia sări
a da la sare
expr. (intl., înv.)
a
trimite
(
un
deținut
) la
ocnă
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia sări
a-i fi
(
cuiva de ceva
)
cum
îi este
câinelui
a
linge
sare
expr.
a nu
dori
deloc
să se
facă
un
anumit
lucru
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia sări
a se avea ca sarea-n ochi
expr.
a se
antipatiza
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia sări
drag ca sarea-n ochi
expr.
nesuferit
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia sări
SÁRE, (2, 4)
săruri
,
s.f.
1.
Substanță
cristalină
,
sfărâmicioasă
,
solubilă
în
apă
și cu
gust
specific
, care
constituie
un
condiment
de
bază
în
alimentație
și este
folosită
în
industria
conservelor
, în
tăbăcărie
, în
industria
chimică
etc.;
clorură
de
sodiu
. ♢ Expr.
Sarea
pămânului
= ceea ce este mai de
preț
, mai
valoros
.
Marea
cu
sarea
sau
sarea
și
marea
= ceva
exagerat
de
mult
,
imposibil
de
realizat
.
A-i fi
(cuiva)
drag
ca
sarea
în
ochi
sau
ca
sarea
în
ochi
= a-i fi (cuiva)
nesuferit
.
A-i fi cuiva de ceva
(sau
a-i
veni
cuiva să
facă
ceva)
cum
îi este
câinelui
a
linge
sare
= a nu
dori
deloc
(să
facă
) un
anumit
lucru
.
A
primi
pe cineva
(sau
a
ieși
înaintea
cuiva) cu
pâine
și
sare
= a
primi
pe cineva cu
deosebită
cinste
. ♦ Fig.
Spirit
,
farmec
,
haz
.
2.
Substanță
chimică
formată
de
obicei
prin
reacția
unui
acid
cu o
bază
.
3.
(În
sintagmele
)
Sare
amară
=
substanță
chimică
sub
formă
de
praf
alb
,
întrebuințată
în
medicină
ca
purgativ
;
sulfat
de
magneziu
.
Sare
de
lămâie
=
acid
citric
;
săricică
.
4.
(La pl.)
Lichid
volatil
preparat
din
carbonat
de
amoniu
și
substanțe
puternic
mirositoare
(
fenol
,
camfor
etc.),
întrebuințat
, în
trecut
,
pentru
trezirea
din
leșin
. – Lat.
sal
, salis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sări
SÁRE
s.
1.
(
CHIM
.)
clorură
de
sodiu
, (prin
Maram
.)
slatină
.
(A pune ~ în
mâncare
.)
2.
(MIN.)
sare
gemă
=
halit
.
3.
(
CHIM
.)
sare
de
lămâie
v.
acid
citric
;
sare
Seignette
=
tartrat
mixt
(sau
dublu
) de
sodiu
și
potasiu
.
4.
(
FARM
.)
sarea
lui Glauber
v.
sulfat
de
sodiu
;
sare
amară
v.
sulfat
de
magneziu
;
sare
de Seidlitz
v.
sulfat
de
magneziu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
SÁRE
s. v.
duh
,
haz
,
spirit
,
umor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
sáre
s. f., g.-d.
art
.
sării
;
(
chim
.) pl.
săruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sări
SÁR//E săruri
f.
1)
Substanță
albă
,
cristalizată
,
solubilă
în
apă
, cu
gust
specific
,
întrebuințată
în
alimentație
drept
condiment
și în
industrie
;
clorură
de
sodiu
.
~ de
bucătărie
.
♢
~
gemă
clorură
naturală
de
sodiu
.
~ de
mare
sare
obținută
prin
evaporare
din
apa
de
mare
.
~ea
pământului
ceea ce este mai de
preț
, mai
valoros
.
A fi cuiva
drag
ca ~ea în
ochi
a fi
nesuferit
pentru
cineva.
A pune cuiva ~ pe
coadă
a nu
putea
pedepsi
pe cineva,
deși
s-
ar
cuveni
.
A nu avea (nici) ~ de
mămăligă
a fi
foarte
sărac
.
~ea-i
bună
în
fiertură
, însă nu
peste
măsură
un
lucru
este
util
când
este
folosit
la
locul
lui și în
mod
cumpătat
. 2)
fig.
Finețe
de
spirit
. 3)
Compus
chimic
format
din
reacția
unui
acid
cu o
bază
. ♢
~
amară
praf
alb
,
cristalin
,
întrebuințat
ca
purgativ
;
sulfat
de
magneziu
.
~ea (lui) Glauber
sulfat
de
sodiu
.
~ de
lămâie
acid
citric
.
~ea (lui) Berthollet
clorat
de
potasiu
,
întrebuințat
la
fabricarea
chibriturilor
și în
pirotehnică
. [G.-D.
sării
] /<lat.
sal
, salis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sări
sáre (sắruri),
s.f. –
Clorură
de
sodiu
. – Mr.
sare
,
mr., megl.
sari,
istr.
sore.
Lat.
sale
,
forma
vulgară
de la
săl
(Pușcariu 1524; REW 7521), cf. it.
sale
,
prov., cat., sp.,
port
.
sal
,
fr.
sel
.
Pl. are
valoare
colectivă
și
uz
în
general
științific
. – Der.
săra
,
vb. (a pune
sare
), mr.
ansar, ansărare,
megl.
sar
,
sărari
, din lat.
sālāre
(Pușcariu 1524; REW 7521);
sărat
,
adj. (cu
multă
sare
;
excesiv
de
scump
);
sărărit
,
s.n. (înv.,
impozit
plătit
de
locuitorii
regiunilor
învecinate
cu
ocnele
de
sare
pentru
a
le
folosi
);
sărătură
,
s.f. (
calitatea
de a fi
sărat
;
apă
sărată
,
apă
de
mare
; pămînt
sărat
,
impropriu
culturilor
), mr.
nsărătură
;
sărăturos
,
adj. (înv.,
sărat
);
sărar
,
s.m. (vînzător de
sare
);
sărărie
,
s.f. (
depozit
de
sare
);
sărăriță
,
s.f. (Trans.,
rar
,
solniță
);
sărui
,
vb. (
Banat
, a
săra
);
desăra
,
vb. (a
îndepărta
sarea
; a
înmuia
);
nesărat
,
adj. (
fără
sare
;
insipid
,
searbăd
,
fad
;
greoi
, molîu,
dizgrațios
);
presăra
,
vb. (a
împrăștia
);
sănină
,
s.f. (
loc
în
ocol
unde se pune
sare
la
oi
), din lat.
sālῑna
(
Candrea
), sau în
loc
de *
sărină
,
cu suf. -
ină
,
ca
pescuină
,
vizuină
;
sărune
(var.
sănune
), s.f. (Trans.,
loc
unde se pune
sarea
oilor
), din lat.
*salōnae
(
Candrea
);
săricică
,
s.f. (
arsenic
; Mold.,
acid
tartric
);
sarniță
,
s.f. (
solniță
;
plantă
,
Salsola
kali
);
salin
,
adj., din fr.
salin
;
salină
,
s.f., din fr.
saline
;
salinitate
,
s.f., din fr.
salinité
. Din
expresia
rom
.
a
făgădui
marea
cu
sarea
provine
expresia
ngr. ἠ σάρα ϰαἰ ἠ μάρα.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia sări
SAREÁCRĂ
s. v.
alaun
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
sárea-pisícii
(
mineral
.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sări
SARE DE CENÚȘĂ
s. v.
carbonat
de
potasiu
,
potasă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
SARE DE CENÚȘĂ
s. v.
carbonat
de
potasiu
,
potasă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
SARE DE LEȘÍE
s. v.
carbonat
de
potasiu
,
potasă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
SARE DE MĂCRÍȘ
s. v.
oxalat
acid
de
potasiu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
SARE DE MĂCRÍȘ
s. v.
oxalat
acid
de
potasiu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
sáre-gárduri
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sări
sare-garduri
s.m. (înv. și
reg
.)
seducător
de
inimi
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia sări
SPIRT DE SÁRE
s. v.
acid
clorhidric
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
SPIRT DE SÁRE
s. v.
acid
clorhidric
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sări
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK