definiția obstacol definiție dex

obstacole, s.n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstácul s.n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

s. 1. v. dificultate. 2. v. piedică.

s. n., pl. obstácole

f. 1) Factor care împiedică sau îngreuiază realizarea unei acțiuni; stavilă; piedică, impediment; baraj; barieră. 2) Obiect material peste care trebuie să se treacă la o întrecere sportivă. Cursă cu ~e. /<fr. obsta-cle, lat. obstaculum, it. obstacolo

s.n. 1. Piedică, stavilă. ♦ (Fig.) Opoziție; dificultate, piedică. 2. Gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum].

s. n. 1. piedică, stavilă. ♢ (fig.) opoziție; dificultate, piedică. 2. (pl.) gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum)