Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția substanta definiție dex
substanta
găsește rime pentru
substanta
Cuvinte apropiate:
substanță
SUBSTÁNȚĂ,
substanțe
,
s.f.
1.
Corp
(
omogen
)
alcătuit
din
atomi
și din
molecule
(
formate
din
aceleași
elemente
) și care
posedă
o
anumită
formă
,
culoare
,
miros
,
gust
etc. ♢
Substanță de
contrast
= substanță
chimică
utilizată
la
examenele
radiologice
,
opacă
la
razele
Roentgen
.
2.
(Anat.; în
sintagmele
)
Substanță
albă
=
parte
a
sistemului
nervos
central
formată
din
fibrele
celulelor
nervoase
.
Substanță
cenușie
=
parte
a
sistemului
nervos
central
formată
din
corpurile
celulelor
nervoase
.
3.
Categorie
filozofică
care
desemnează
fie
esența
comună
și
stabilă
a
tuturor
lucrurilor
, fie ceea ce
există
de
sine
stătător
.
4.
Parte
esențială
,
principală
,
constitutivă
a unui
lucru
. ♦ Fig.
Conținutul
,
miezul
unui
discurs
, al unei
scrieri
etc. ♢
Loc
. adv. (
Rar
)
În substanță
= pe
scurt
, în
rezumat
; în
fond
. – Din fr.
substance.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia substanta
SUBSTÁNȚĂ
s.
1.
materie
, (înv.)
trup
.
(~ din care este
făcut
un
corp
; o ~
solidă
.)
2.
(
BIOL.) substanță de
creștere
v.
stimulator
de
creștere
.
3.
corp
.
(I-a
intrat
în
ochi
o ~
străină
.)
4.
esență
,
natură
. (~
unui
fenomen
.)
5.
(
LINGV.)
semnificant
.
6.
(
MIL
.)
substanțe
toxice
de
luptă
=
gaze
de
luptă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia substanta
SUBSTÁNȚĂ
s. v.
alcătuire
,
compoziție
,
economie
,
organizare
,
organizație
,
structură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia substanta
substánță
s. f., g.-d.
art
.
substánței
;
(
corpuri
cu
proprietăți
materiale
specifice
) pl.
substánțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia substanta
SUBSTÁNȚ//Ă ~e
f.
1)
Materie
din care
sunt
formate
lucrurile
.
~
lichidă
. ~
gazoasă
. ~
solidă
.
2)
Esență
calitativă
a
materiei
, care
există
prin
sine
însăși
și
constituie
esența
lucrurilor
indiferent
de
varietatea
și
modificarea
lor
. 3)
chim
. fiz.
Corp
fizic
omogen
din
punctul
de
vedere
al
structurii
și al
compoziției
.
~
organică
. ~
toxică
.
4)
Parte
concretă
sau
materială
a
lucrurilor
și a
fenomenelor
.
~ a
limbii
.
5)
fig.
Parte
constitutivă
a unui
lucru
;
conținut
principal
;
esență
. [G.-D.
substanței
] /<lat.
substantia,
fr.
substance
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia substanta
SUBSTÁNȚĂ
s.f.
1.
Denumire
generică
dată
corpurilor
cu
compoziție
și
structură
chimică
omogenă
. ♦
Materie
.
2.
Categorie
filozofică
care
desemnează
esența
comună
și
stabilă
a
tuturor
lucrurilor
,
precum
și ceea ce
există
de
sine
stătător
. ♦
Substratul
permanent
al
tuturor
transformărilor
.
3.
(
Fig.
)
Partea
fundamentală
,
constitutivă
a unui lucru:
esență
,
esențial
. [< fr.
substance
, cf. lat.
substantia
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia substanta
SUBSTÁNȚĂ
s. f.
1.
corp
cu
compoziție
și
structură
chimică
omogenă
. ♢
materie
. 2.
categorie
filozofică
desemnând
esența
comună
și
stabilă
a
tuturor
lucrurilor
,
precum
și ceea ce
există
de
sine
stătător
. ♢
substratul
permanent
al
tuturor
transformărilor
. 3. (fig.)
partea
fundamentală
,
constitutivă
a unui
lucru
;
esență
,
esențial
. (< fr.
substance
, lat.
substantia
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia substanta
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK