definiția cainelui definiție dex

cainelui

găsește rime pentru cainelui

a da cu căciula-n câini

expr. (pop.) 1. a fi beat. 2. a se comporta fără a ține seama de normele sociale.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cainelui

a-i fi

(cuiva de ceva) cum îi este câinelui a linge sare expr. a nu dori deloc să se facă un anumit lucru.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cainelui

a se avea precum câinele cu pisica

expr. a se certa întruna, a nu se înțelege deloc
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cainelui

brânză bună în burduf de câine

expr. persoană al cărei comportament îi umbrește calitățile.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cainelui

CAPUL-CÂINELUI

s. v. dedițel.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

CẤINE,

câini, s.m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ♢ Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete.[Var.: (reg.) cấne s.m.] – Lat. canis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cainelui

CÂINE

s. 1. (ZOOL.; Canis familiaris) (rar) lătrător. 2. (ENTOM.) câinele-babei = (reg.) molie, mâța-popii. (~ este larva unor fluturi de noapte.) 3. (ASTRON.) câinele-mare = (pop.) dulăul (art.); câinele-mic = (pop.) cățelul (art.).
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

câine

s. m., pl. câini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

CÂÍN//E ~i

m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit și folosit la pază, vânătoare etc. ♢ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o poziție bine determinată. A tăia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trăi ca ~ele cu pisica (a se mânca ca ~ii) a fi în relații rele; a se dușmăni. (Undeva) umblă ~ii cu colaci în coadă se spune când cineva crede, că undeva se trăiește foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coadă mai sunt oameni sau situații de felul acesta. 2) fig. Om rău, câinos. ♢ Porc de ~ om ticălos. Coadă de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelație boreală în care intră și Sirius. ~le-Mic constelație boreală între Hydra și Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagră de talie mică și culoare albastră-cenușie. /<lat. canis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cainelui

câine-câinéște

loc. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

câinele-bábei

(zool.) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

Câinele-Máre

(astron.) s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

CÂINELE-MÍC

s. v. sfredelul.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

Câinele-Mic

(astron.) s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

câine-lup

s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

câine roșu

expr. (intl.) procuror.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cainelui

CÂINE-TĂTĂRÉSC

s. v. nagâț.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

Câinii Roșii

expr. 1. echipa de fotbal Dinamo București. 2. (prin ext.) echipele Clubului Dinamo din toate ramurile sportive. 3. suporterii echipei de fotbal Dinamo București.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cainelui

CEAPA-CÂINELUI

s. v. ceapă-de-mare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

cî́ine (cîini),

s.m. – 1. Cîine. – 2. Om fără suflet, tiran. – 3. Masă de dogar. – Var. (Mold.) cîne. Mr. cîne, megl. cǫini, istr. căre. Lat. canis (Pușcariu 367; REW 1592; Candrea-Dens., 337; DAR); cf. alb. kjiën, it. cane, prov. ca, fr. chien, sp. (gal.) can, port. cão. Forma cîine, cu i posterior (ca mîine, pîine; cf. și spîimînta), proprie Munt., a fost aproape general adoptată în lit.; totuși sînt numeroși scriitori de origine mold. sau trans. care continuă să scrie cîne. Der. cîinărie, s.f. (haită de cîini); cîiner, s.m. (Mold., persoană care strînge cîini vagabonzi); cîinesc, adv. (privitor la cîini; crud, neomenos); cîinește, adv. (în felul cîinilor; cu cruzime); cîinime, s.f. (haită de cîini); cîinos, adj. (fără suflet); cîinoșie, s.f. (răutate, cruzime). Cf. L. Șeineanu, Les noms romans du chien et leurs applications métaphoriques în Mém. Soc. Ling., XIV (1906-8), p. 210-75.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia cainelui

FÂNUL-CÂINELUI

s. v. roșățea.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

IARBA-CÂINELUI

s. v. pieptănariță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

láptele-câinelui

(bot.) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

LEMNUL-CÂINELUI

s. v. lemn-câinesc, părul-ciutei, salbă-moale, verigar, vonicer.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

LIMBA-CÂINELUI

s. v. arăriel.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

pătrunjélul-câinelui

s. m. (sil. -trun-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

POAMA-CÂINELUI

s. v. părul-ciutei, salbă-moa-le, verigar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

poáma-câinelui

s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cainelui

SALATA-CÂINELUI

s. v. zgrăbunțică.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui

SALATA-CÂINILOR

s. v. sălățea.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cainelui
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar