Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tarile definiție dex
tarile
găsește rime pentru
tarile
Cuvinte apropiate:
tărie
,
tărime
a avea o față de drum de țară
expr.
a fi
ridat
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
a avea spate tare
expr.
a avea
sprijin
/
protecție
din
partea
unor
persoane
importante
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
a da sfară / sfoară-n țară
expr.
a
lansa
un
zvon
, a da de
știre
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
a fi tare în gură
expr. (intl.)
1.
a
bârfi
, a
ponegri
.
2.
a fi
intrigant
.
3.
a se
certa
urât
; a
face
scandal
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
a fi tare în gușă
expr. (peior.)
a fi
bogat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
a fi țăran / de la țară
expr. (vulg.)
a fi
bădăran
/
mojic
; a fi
răuvoitor
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
APĂ TÁRE
s. v.
acid
azotic
,
acid
nitric
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
ápă táre
s. f. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tarile
ăl mai tare din parcare
expr. (iron.)
individ
grozav
/
formidabil
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
BURUIANĂ-DE-ȚÁRĂ
s. v.
năfurică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
cel mai tare din parcare
expr. (iron.)
formidabil
,
imbatabil
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
chior în țara orbilor
expr. (peior.)
mai
bun
decât
alții
în
condițiile
unei
concurențe
foarte
slabe
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
GRÂU TÁRE
s. v.
ghircă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
jargoane de popă de țară
expr.
povestiri
sau
întâmplări
știute
de
toată
lumea
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tarile
TÁRE,
tari
,
adj., adv.
I.
Adj.
1.
Care are o
consistență
solidă
, care
opune
rezistență
la
apăsare
și nu
poate
fi
ușor
pătruns
,
străbătut
,
desfăcut
,
despicat
;
lipsit
de
moliciune
,
solid
;
p. ext.
trainic
,
durabil
. ♦ Care este mai
consistent
decât
în
mod
obișnuit
;
vârtos
,
des
; (
despre
pâine
)
uscat
; (
despre
ouă
)
răscopt
. ♦
Fortificat
,
întărit
.
2.
Care este
lipsit
de
elasticitate
, care nu se
îndoaie
(
decât
cu
greu
),
fără
suplețe
; (
despre
pânză
sau
obiecte
de
pânză
)
scrobit
,
apretat
. ♢
Pânză
tare
=
pânză
(cu
țesătură
rară
)
foarte
apretată
,
folosită
în
croitorie
.
3.
(
Despre
ființe
sau
părți
ale
corpului
lor
) Care are
forță
sau
rezistență
fizică
,
voinic
,
robust
,
viguros
,
puternic
. ♢ Expr.
(A fi)
tare
de(-o)
ureche
(sau
de
urechi
)
= (a fi)
surd
.
4.
(
Despre
oameni
și
despre
manifestările
lor
) Care este în
stare
să
reziste
, să
facă
față
încercărilor
, cu
voință
fermă
,
energic
,
dârz
,
neclintit
. ♢ Expr.
(A fi)
tare
de
fire
(sau
de
inimă
)
= (a fi)
curajos
,
rezistent
. ♦ (
Despre
colectivități
)
Plin
de
forță
,
puternic
. ♦
Neînduplecat
.
5.
Care
dispune
de
putere
, de
autoritate
, care este
stăpân
pe o
situație
;
atotputernic
. ♦ Care
posedă
cunoștințe
temeinice
într-un
domeniu
;
doct
,
priceput
.
6.
(
Despre
argumente
)
Convingător
,
concludent
;
clar
,
categoric
.
7.
(
Despre
fenomene
ale
naturii
) Care se
manifestă
cu
violență
. ♦
Vorbe
(sau
cuvinte
)
tari
=
vorbe
aspre
,
grele
,
jignitoare
,
insultătoare
,
injurioase
.
8.
(
Despre
sunete
,
zgomote
) Care este
emis
cu
putere
, care
răsună
până
departe
, se
aude
bine
.
9.
(
Despre
aer
)
Răcoros
,
rece
,
tăios
;
p. ext.
curat
,
ozonat
. ♦ Care
produce
o
impresie
puternică
asupra
organelor
de
simț
;
pătrunzător
,
intens
,
ascuțit
.
10.
(
Despre
băuturi
alcoolice
) Care are o
concentrație
mare
de
alcool
. ♦ (
Despre
unele
substanțe
alimentare
,
chimice
sau
medicamentoase
) Care are o
concentrație
mare
(și
produce
un
efect
puternic
);
p. restr.
picant
.
11.
(
Despre
culori
)
Bătător
la
ochi
;
viu
,
puternic
,
intens
,
aprins
.
II.
Adv.
1.
Foarte
,
mult
,
extrem
,
teribil
,
grozav
. ♢ (Pe
lângă
adjective
sau
adverbe
,
ajută
la
formarea
superlativului
)
Îți voi
rămâne
tare
recunoscător
.
2.
Cu
forță
, cu
intensitate
, cu
putere
.
3.
(Pe
lângă
verbe
ca „a
vorbi
”, „a
spune
”, „a
cânta
” etc.) Cu
glas
articulat
,
pentru
a fi
auzit
de cei din
jur
; cu
glas
ridicat
,
pentru
a se
auzi
bine
sau
departe
.
4.
Iute
,
repede
. – Lat.
talem.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tarile
TÁRE
adj. v.
avizat
,
capabil
,
competent
,
fortificat
,
informat
,
injurios
,
insultător
,
întărit
,
jignitor
,
ofensator
,
pregătit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
TÁRE
adj., adv.
1.
adj.
dur
,
rezistent
,
solid
,
tenace
, (pop.)
țeapăn
,
vârtos
.
(Un
material
~.)
2.
adj. v.
consistent
.
3.
adj. v.
solid
.
4.
adj. v.
inflexibil
.
5.
adj. v.
apretat
.
6.
adj. v.
uscat
.
7.
adj.
rece
,
uscat
,
vechi
.
(Un
coltuc
~ de
pâine
.)
8.
adj. v.
răscopt
.
9.
adj. v.
robust
.
10.
adj.
puternic
,
rezistent
, (pop.)
pilos
.
(O
femeie
~.)
11.
adj. v.
țipător
.
12.
adj. v.
viu
.
13.
adj. v.
intens
.
14.
adj. v.
puternic
.
15.
adv. v.
forte
.
16.
adj. v.
pătrunzător
.
17.
adj. v.
curat
.
18.
adj.
concentrat
,
vârtos
.
(
Vin
~.)
19.
adv.
grabnic
,
iute
,
rapid
,
repede
.
(
Alerga
când
mai ~,
când
mai
încet
.)
20.
adv. v.
intens
.
21.
adv.
puternic
,
voinicește
,
zdravăn
.
(
Trage
~ de
funie
.)
22.
adj.
aprig
,
intens
,
mare
,
puternic
,
strașnic
,
violent
,
zdravăn
.
(Un
vânt
~.)
23.
adv.
bine
,
intens
,
puternic
,
vârtos
,
zdravăn
.
(
Plouă
~.)
24.
adj.
puternic
, (înv.)
temeinic
, (
franțuzism
înv.)
ponderos
.
(Un
s
tat
~.)
25.
adj. v.
redutabil
.
26.
adj. v.
energic
.
27.
adj. v.
neclintit
.
28.
adj. v.
convingător
.
29.
adj.
puternic
, (livr.)
forte
(
invar
.).
(
Elev
~ la
matematică
.)
30.
adv. v.
grav
.
31.
adv. v.
mult
.
32.
adv. v.
mult
.
33.
adj. v.
aspru
.
34.
adv. v.
foarte
.
35.
adv.
extrem
,
foarte
, (prin Bucov.)
prăci
, (înv.)
vârtos
.
(~ de
dimineață
. )
36.
adv. v.
mult
.
37.
adv. v.
foarte
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
TÁRE
adj., adv. v.
aprig
,
aspru
,
barbar
,
brutal
,
câinos
,
crâncen
,
crud
,
crunt
,
cumplit
,
feroce
,
fioros
,
hain
,
inuman
,
necruțător
,
neiertător
,
neîmblânzit
,
neînduplecat
,
neîndurat
,
neîndurător
,
nemilos
,
neomenos
,
neuman
,
rău
,
sălbatic
,
sângeros
,
violent
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
TÁRE
adv. v.
bine
,
cumsecade
,
insistent
,
stăruitor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
Tare
≠
debil
,
încet
,
moale
,
slab
,
slăbănog
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia tarile
táre
adj. m., f.
táre
;
pl. m. și f.
tari
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tarile
TÁRE
1
adv.
1)
Extrem
de;
foarte
. 2) Cu
putere
; cu
intensitate
.
A
striga
~. 3)
Iute
;
repede
.
A
alerga
~.
/<lat.
talis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tarile
TÁR//E
2
~i
adj.
1)
(în
opoziție
cu
moale
sau cu
slab
)
Care are o
consistență
solidă
și nu
poate
fi
distrus
la
acțiunea
forțelor
din
afară
;
dur
.
Lemn
~. 2)
(în
opoziție
cu
mlădios
)
Care este
lipsit
de
flexibilitate
;
țeapăn
;
neflexibil
;
inflexibil
.
Bară
~. 3)
Care a
devenit
mai
consistent
, mai
dens
.
Tencuială
~. 4)
pop. (
despre
ființe
sau
părți
ale
corpului
lor
)
Care este
înzestrat
cu
mare
forță
fizică
;
puternic
;
voinic
.
Mâini
~i
. 5)
(
despre
persoane
sau
despre
manifestările
lor
)
Care
vădește
caracter
puternic
; cu
voință
fermă
.
Poziție
~.
♢
A fi ~ de
fire
(
sau
de
inimă
)
a nu-și
pierde
firea
în
momentele
grele
.
Cei ~i
cei care au
putere
în
societate
.
A fi ~ și
mare
a fi cu
mare
influență
; a fi
puternic
.
A se
face
~ și
mare
a
face
pe
grozavul
; a se
grozăvi
.
A fi ~ pe
piață
a fi
stăpân
pe
situație
.
Sus
și ~
în
gura
mare
; cu
toată
convingerea
. 6) Care are
însușiri
pozitive
;
înzestrat
cu
calitățile
necesare
.
Elev
~. 7)
(
despre
acțiuni
,
fenomene
ale
naturii
)
Care are
intensitate
mare
,
sporită
.
Vânt
~.
8)
(
despre
mirosuri
,
substanțe
,
băuturi
etc.)
Care are o
concentrație
mai
mare
decât
cea
normală
.
Aromă
~.
9)
(
despre
aer
)
Care este
răcoros
;
rece
. /<lat.
talis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tarile
táre (-e),
adj. –
1.
Puternic
,
robust
,
viguros
. –
2.
De
temut
,
influent
. –
3.
Rezistent
,
dur
,
solid
. –
4.
Aspru
,
sălbatic
,
rău
,
primejdios
. –
5.
Viteaz
,
voinic
. –
6.
Care
produce
o
senzație
intensă
. –
7.
Bun
,
bine
pregătit
, care
știe
mult
. –
8.
(Adv.)
Puternic
, cu
putere
. –
9.
(Adv.)
Foarte
. –
10.
(Adv., înv.)
Mult
,
enorm
. – Megl.
tari
,
istr.
tore.
Lat.
tālis
(Pușcariu 1713; REW 8543; Rosetti, I, 173), cf. it.
tale
,
prov., cat., sp.,
port
.
tal
,
fr.
tel
.
Evoluția
semantică
este
curioasă
, și a
fost
explicată
prin
echivalența
,
puțin
vizibilă
dintre
„un
anume
cineva” cu „
atît
de
important
” (Tiktin), sau prin
influența
sl.
jak
„
astfel
” și „
tare
” (Skok,
Arch
. slaw. Phil.,
XXXVII, 87; Densusianu,
GS,
II, 324). De
asemenea
se
poate
porni
de la
comparativul
mai
tare
, care
poate
ajunge
să
însemne
„mai
important
”, cf.
mai
așa
, mai
acătării
.
Cf.
atare
.
Der.
tărie
,
s.f. (
forță
,
putere
,
vigoare
,
autoritate
; înv.,
armată
,
forțe
;
rezistență
;
soliditate
; înv.,
fortăreață
,
fortificație
;
severitate
,
rigoare
,
duritate
;
gust
înțepător
;
usturime
,
usturătură
;
energie
,
curaj
;
temperament
;
capacitate
;
mijloc
,
centru
;
esență
,
extract
;
cer
,
boltă
),
ultimul
sens
numai
poetic
;
întări
,
vb. (a
fortifica
, a
solidifica
; a
deveni
robust
, a
prinde
putere
; a
confirma
; a
ratifica
);
întăritor
,
adj. (
tonic
,
fortifiant
);
întăritură
,
s.f. (
fortificație
);
tărire,
s.f. (înv.,
forță
);
tărime
,
s.f. (
soliditate
,
rezistență
,
forță
,
putere
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tarile
TÁRE
2
,
tari
, adj.
1.
Care are o
consistență
solidă
, care
opune
rezistență
și nu
poate
fi
ușor
pătruns
,
străbătut
,
desfăcut
,
despicat
;
p. ext.
trainic
,
durabil
. ♦
Fortificat
,
întărit
;
vârtos
.
2.
Care este
lipsit
de
elasticitate
, care nu se
îndoaie
(
decât
cu
greu
); (
despre
pânză
sau
obiecte
de
pânză
)
scrobit
. ♢
Pânză
tare
=
pânză
(cu
țesătură
rară
)
foarte
apretată
,
folosită
în
croitorie
.
3.
(
Despre
ființe
sau
părți
ale
corpului
lor
)
Voinic
,
zdravăn
,
viguros
,
puternic
. ♢ Expr.
(A fi)
tare
de (-o)
ureche
(sau
de
urechi
) = a nu
auzi
bine
. ♦
Rezistent
.
4.
(
Despre
oameni
și
despre
manifestările
lor
) Cu
voință
fermă
,
energic
,
dârz
,
neclintit
. ♦ (
Despre
colectivități
)
Plin
de
forță
,
puternic
. ♢ Expr.
(A fi)
tare
de
fire
(sau
de
inimă
) = (a fi)
curajos
,
rezistent
. ♦
Neînduplecat
,
neîndurător
,
nemilos
,
rău
.
5.
Care
dispune
de
putere
, care
constituie
o
forță
, care este
stăpân
pe o
situație
. ♦ Care
posedă
cunoștințe
temeinice
,
stăpânește
bine
o
materie
de
specialitate
.
6.
(
Despre
argumente
)
Convingător
,
concludent
;
clar
,
categoric
.
7.
(
Despre
fenomene
ale
naturii
) care se
produce
, se
desfășoară
, se
manifestă
cu
violență
. ♢
Vorbe
(sau
cuvinte
)
tari
=
vorbe
aspre
,
grele
,
jignitoare
.
8.
(
Despre
sunete
,
zgomote
) care este
emis
cu
putere
, care
răsună
până
departe
, se
aude
bine
.
9.
(
Despre
aer
)
Răcoros
,
rece
,
tăios
;
p. ext.
curat
,
ozonat
. ♦ (
Despre
mirosuri
)
Foarte
aromat
,
pătrunzător
,
amețitor
,
ascuțit
.
10.
(
Despre
băuturi
alcoolice
) Care are o
concentrație
mare
de
alcool
. ♦ (
Despre
unele
substanțe
alimentare
,
chimice
sau
medicamentoase
) Care are o
concentrație
mare
(și
produce
un
efect
puternic
).
Cafea
tare
.
11.
(
Despre
culori
)
Viu
,
puternic
,
aprins
. – Lat.
talem
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia tarile
TÁRE
1
adv.
1.
Foarte
,
mult
,
extrem
. ♢ (Pe
lângă
adjective
sau
adverbe
,
ajută
la
formarea
superlativului
).
Îți voi
rămânea
tare
recunoscător
(ODOBESCU).
2.
Cu
forță
, cu
intensitate
, cu
putere
.
3.
(Pe
lângă
verbe
ca «a vorbi», «a spune», «a cânta» etc.; în
opoziție
cu
în
gând
) Cu
glas
articulat
,
pentru
a fi
auzit
de cei din
jur
; (în
opoziție
cu
încet
) cu
glas
ridicat
,
pentru
a se
auzi
bine
sau
departe
.
4.
(În
opoziție
cu
agale
,
încet
etc.)
Iute
,
repede
.
Prin
târg
așa
mâna
de
tare
... de ți se
părea
că
zboară
iepele
(
CREANGĂ
). – Lat.
talem
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia tarile
Țára de Foc
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tarile
Țára Româneáscă
(Muntenia) s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tarile
ȚÁRĂ
,
țări
, s.f.
I. 1.
Teritoriu
locuit
de un
popor
organizat
din
punct
de
vedere
administrativ
și
politic
într-un
stat
;
p.ext
.
stat
. ♢ Expr.
Țara
lui
Cremene
(sau a
lui
Papură
-
Vodă
) =
loc
fără
stăpân
, unde
fiecare
face
ce-i
place
,
fără
să
dea
seamă
cuiva. (Fam.)
Te
joci
cu
țara
în
bumbi
?
formulă
prin care se
atrage
atenția
cuiva că
greșește
atunci
când
subestimează
o
persoană
sau o
problemă
.
A
plăti
(cât) un
colț
de
țară
= a
valora
foarte
mult
.
A pune
țara
la
cale
=
a)
a
conduce
, a
administra
o
țară
;
b)
(
ir
.) a
discuta
o
chestie
importantă
(de
ordin
politic
)
fără
a avea
competența
necesară
;
p. ext
. a
discuta
multe
și de toate. (Pop.)
A se
duce
la
țară
(sau
în
țări
) = a se
duce
în
lume
.
Țara
e
largă
=
ești
liber
să
faci
ce
vrei
, să
pleci
unde
vrei
.
La
colț
de
țară
sau
la
mijloc
de
masă
și la
colț
de
țară
= într-un
loc
ferit
de
primejdii
.
Peste
nouă
(sau
șapte
)
mări
(
și
)
peste
nouă
(sau
șapte
)
țări
=
foarte
departe
.
A
ajunge
(sau
a se
face
,
a
rămâne
)
de
poveste
în
țară
= a i se
duce
cuiva
vestea
, a
ajunge
de
pomină
. (Fam.)
A
sta
prost
(sau
rău
)
cu
țara
= a nu avea
bani
.
Țara
nimănui
=
a)
(în
basme
)
țară
fără
stăpân
;
b)
spațiu
neocupat
de
armate
între
două
fronturi
de
luptă
;
zonă
neutră
. ♦ (
Intră
în
denumirea
unor
state
sau
ținuturi
)
Țara
Românească
,
Țările de
Jos
. ♦ (În
vechea
organizare
politică
și
administrativă
a
României
)
Provincie
.
2.
Regiune
,
ținut
,
teritoriu
. ♦
Șes
.
3.
Locul
în care s-a
născut
sau
trăiește
cineva;
patrie
.
4.
(În
opoziție
cu
oraș
)
Mediu
rural
,
sat
. ♢
Loc
. adj.
De
(sau
de la
)
țară
= de la
sat
;
rural
.
II. 1.
Locuitorii
unei
țări
(
I 1
);
popor
;
națiune
;
p. ext.
oameni
,
lume
. ♢ Expr.
A
afla
târgul
și
țara
= a
afla
toată
lumea
.
A se pune cu
țara
= a
intra
în
conflict
cu
toată
lumea
.
2.
(Înv.)
Populație
de la
sate
;
țărănime
. [Var.: (înv.)
țeáră
s.f.] – Lat.
terra
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tarile
ȚÁRĂ
s.
1.
v.
stat
.
2.
v.
putere
.
3.
v.
patrie
.
4.
(
IST
.)
(Mold.)
câmp
,
ocol
.
(~ Făgărașului.)
5.
v.
popor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
țáră
s. f., g.-d.
art
.
țării
;
pl.
țări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tarile
ȚÁR//Ă țări
f
. 1)
Teritoriu
locuit
de un
popor
organizat
din
punct
de
vedere
administrativ
și
politic
.
~
industrial
-
agrară
. ♢
A
trece
peste
mări
și
țări
a
face
un
drum
foarte
departe
.
~a lui
Cremene
loc
unde
domnește
anarhia
.
A pune ~a la
cale
a
discuta
chestiuni
majore
fără
a avea
competența
necesară
.
~a
nimănui
a)
comunitate
dezorganizată
; b)
zonă
neutră
(
între
două
armate
inamice
). 2)
Totalitate
a
locuitorilor
unui
astfel
de
teritoriu
. ♢
A se pune cu ~a
a
intra
în
conflict
cu
toată
lumea
.
A
afla
târgul
și ~a
a
afla
toată
lumea
. 3)
Loc
unde s-a
născut
și
trăiește
o
persoană
;
patrie
;
baștină
. 4)
fig.
Teritoriu
de
mare
întindere
având
anumite
caracteristici
specifice
(de
climă
, de
relief
,
resurse
economice
);
meleag
;
ținut
;
regiune
. ♢
La ~
la
sat
.
De ~
rural
. [G.-D.
țării
] /<lat.
terra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tarile
țáră (țắri),
s.f. –
1.
Stat
. –
2.
Patrie
. –
3.
Cîmp. –
4.
Popor
,
lume
. – Var,. înv.
țeară
.
Mr.
țară
„pămînt”, megl.
țară
.
Lat.
tĕrra
(Pușcariu, 1712; REW 8668), cf. vegl.
tyarra
, it.,
port
., prov., cat.
terra
, fr.
terre
, sp.
tierra
.
Pentru
evoluția
semantică
izolată
din
rom
., cf. Șeineanu,
Semasiol.,
184 și
Balotă
,
R. hist.,
1937, p. 61-9. – Der.
țăran
, s.m. (
sătean
);
țărancă
,
s.f. (
săteancă
);
țărăncuță
,
s.f. (
țărancă
tînără
; Arg.
bilet
de 500
lei
),
ultimul
sens
,
datorită
efigiei
sale
;
țărănatic,
adj. (înv.,
rustic
);
țărănesc
,
adj. (de
țară
,
rustic
);
țărănește
,
adv. (
rustic
);
țărăni
,
vb. refl. (a
trăi
ca la
țară
);
țărănie
,
s.f. (
stare
de
țăran
);
țărănoi
,
s.m. (
țărani
,
mulțime
de
țărani
);
țărănism
s.n. (
mișcare
și
partid
politic
,
fondat
de
Ion
Mihalache în 1918);
țărănist
,
adj. (
membru
al
partidului
țărănesc
român
);
țărînă
(var.
țăr
(i)
nă
,
țerină
), s.f. (pămînt,
ogor
,
arătură
), de la
țară
cu suf. -
ină
‹ sl.
-
ino
(Tiktin; der. din lat.
terrῑna
,
propusă
de Pușcariu 1714;
Iordan
,
Dift.,
115 și REW 8672, este mai
puțin
probabilă
). – Din
rom
.
provine
rut.
cara
„
mulțime
” (Miklosich,
Wander.,
10;
Candrea
,
Elemente
,
403),
pol
.
cara
(Miklosich,
Wander.,
13), rut.,
rus
.
caranin
„
cultivator
” (Vasmer, III, 282).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tarile
Țările de Jos
s. pr. f. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tarile
VÂNTURĂ-ȚÁRĂ
s. v.
aventurier
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tarile
vântură-țáră
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tarile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK