definiția rezistenta definiție dex

rezistenta

găsește rime pentru rezistenta
Cuvinte apropiate: rezistent, rezistență

REZISTÉNT,-Ă,

rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

REZISTÉNT

adj. 1. v. tare. 2. v. solid. 3. v. durabil. 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 5. durabil, trainic, viabil. (O operă ~.) 6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) 7. v. indestruc-tibil.

Rezistent

nerezistent, șubred, irezistent

rezistént

adj. m., pl. rezisténți; f. sg. rezisténtă, pl. rezisténte

REZISTÉN//T ~tă (~ți, ~te

) 1) (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acțiuni externe. 2) (despre ființe) Care suportă (ușor) vicisitudinile vieții; în staretreacă peste orice dificultăți. /<fr. résistant, it. resistente

REZISTÉNT, -Ă

adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente].

REZISTÉNT, -Ă

I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ♢ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ♢ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente)

REZISTÉNȚĂ,

rezistențe, s.f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al doilea război mondial în țările ocupate de fasciști. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. ♢ Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuiele aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. – Din fr. résistance, it. resistenza.

REZISTÉNȚĂ

s. 1. v. împotrivire. 2. v. durabilitate. 3. v. tărie. 4. (FIZ.) rezistență specifică v. rezisti-vitate. 5. (FIZ.) rezistor. (~ electrică.) 6. v. viabi-litate.

Rezistență

irezistență, nerezistență

rezisténță

s. f., g.-d. art. rezisténței; pl. rezisténțe

REZISTÉNȚ//Ă ~e

f. 1) v. A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trăinicie. ~a materialelor. 3) Forță de opunere; îm-potrivire. 4) Element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezis-tor. [G.-D. rezistenței] /<fr. résistence, it. resistenza

REZISTÉNȚĂ

s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la acțiunea unui alt corp (care tinde să-l rupă). ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. ♦ Obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorită abuzului de antibiotice. 2. Forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boală, la o oboseală etc. II. (Fig.) Împotrivire, opoziție. ♦ Piedică, obstacol, greutate. ♦ Mișcare a patrioților care, în țările ocupate de fasciști între anii 1940 și 1945, au luptat împotriva politicii de colaborare cu aceștia. [Cf. fr. résistance, it. resistenza].

REZISTÉNȚĂ

s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă. o ă materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare. ♢ forță care se opune efectului unei alte forțe. 2. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice. 3. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc. II. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ♢ piedică, obstacol, greutate. ♢ mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. résistance)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.