Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția dur definiție dex
dur
găsește rime pentru
dur
Cuvinte apropiate:
aur
,
bur
,
cur
,
dar
,
dor
,
dud
,
duh
,
dul
,
dum
,
duo
,
dup
(s.n.),
dup
(s.m.),
dur
,
dura
(interj.),
dura
(vb.),
dură
,
durd
,
duro
,
dus
,
duș
,
fur
,
gur
,
jur
,
jur
,
mur
,
nur
,
pur
,
sur
,
șur
,
tur
,
tur
,
țur
,
ur
,
vur
,
zur
DUR
1
, -Ă
,
duri
, -e
, adj.
1.
(
Despre
corpuri
solide
)
Greu
de
zgâriat
sau de
străpuns
;
tare
.
2.
(
Despre
ape
) Care
conține
săruri
(de
calciu
și
magneziu
)
peste
limita
admisă
pentru
apele
potabile
industriale
.
3.
(În
sintagma
)
Consoană
dură
=
consoană
a
cărei
articulație
nu
conține
nici un
element
palatal
.
4.
Fig.
Aspru
;
sever
;
violent
,
brutal
,
crud
. – Din fr.
dur
, lat.
durus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dur
DUR
2
interj., v.
dura
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dur
DUR
adj.
1.
v.
tare
.
2.
agresiv
,
bătăios
,
brutal
,
coleric
,
impulsiv
,
iute
,
nestăpânit
,
violent
, (fam. fig.)
belicos
.
(Un
om
, un
temperament
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dur
DUR
adj. v.
major
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dur
DUR
adj. v.
câinesc
,
drastic
,
greu
,
răstit
,
ridicat
,
sever
,
tare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dur
DUR
adj., adv. v.
aprig
,
aspru
,
barbar
,
brutal
,
câinos
,
crâncen
,
crud
,
crunt
,
cumplit
,
feroce
,
fioros
,
hain
,
inuman
,
necruțător
,
neiertător
,
neîmblânzit
,
neînduplecat
,
neîndurat
,
neîndurător
,
nemilos
,
neomenos
,
neuman
,
rău
,
sălbatic
,
sângeros
,
violent
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dur
Dur
≠
moale
,
maleabil
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia dur
dur
adj. m., pl.
duri
;
f. sg.
dúră
,
pl.
dúre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dur
DUR
1
~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
corpuri
solide
)
Care nu se
lasă
a fi
distrus
cu
ușurință
;
rezistent
la
actiunea
unor
forțe
din
exterior
;
tare
. 2) Care este
greu
de
suportat
.
Climă
~
ă
.
Pedeapsă
~
ă
.
3)
(
despre
apă
)
Care
conține
săruri
peste
limita
admisă
;
aspru
. 4):
Consoană
~
ă
consoană
a
cărei
articulație
nu
conține
nici un
element
palatal
. 5)
fig.
Care se
caracterizează
prin
lipsă
de
indulgență
;
sever
;
aspru
;
exigent
. /<fr.
dur,
lat.
durus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dur
DUR
2
interj.
reg
. (se
folosește
pentru
a
reda
zgomotul
unui
obiect
ce se
rostogolește
)
♢
Dur în
jos
, dur în
sus
(sau
dur
încoace
, dur
încolo
)
a) se
spune
despre
o
mișcare
continuă
dintr-o
parte
în alta,
despre
o
agitație
fără
rost
; b) se
spune
despre
un
schimb
de
păreri
continuu
și
contradictoriu
. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dur
dur
interj. –
Exprimă
zgomotul
produs
de
rostogolirea
unui
obiect
rotund
.
Creație
expresivă
. – Der.
dur(a)-
vur
(a)
(var.
tura
-vura
), adv. (
inutil
,
degeaba
);
dură
, s.f. (
felie
,
bucată
rotundă
; Olt.,
dans
popular
);
de-a
dura
, adv. (de-a
rostogolul
);
duriță
, s.f. (
rotiță
,
stea
la
pinteni
);
durigă
, s.f. (
roată
,
scripete
);
duriga
, vb. (Trans., a
arunca
; a
face
să se
rostogolească
);
durilă
, s.f. (Olt.,
mîner
de
definitie
/vârtelniță">vîrtelniță);
durui
(var.
durăi
,
durdui
), vb. (a se
rostogoli
cu
zgomot
; Trans. de
Vest
, a
tuna
), a
cărui
ultimă
formă
indică
o
confuzie
cu
dudui
);
durăt
(var.
durăit
,
duruit
), s.n. (Mold.,
larmă
,
harababură
);
durăitură
,
s.f. (
harababură
);
duruitoare
(var.
durăitoare
), s.f. (
morișcă
;
cascadă
);
durduca
, vb. (a învîrti),
rezultat
din
încrucișarea
cu
durdă
;
durdulica
, vb. (Trans., a învîrti), cuvînt
identic
cu cel
anterior
, cu
infixul
expresiv
-
li
;
durligi
, s.m. pl. (Mold.,
picioare
), pare o
încrucișare
a lui
durigă
cu
definitie
/târlici">tîrlici
(cf. Bogrea,
Dacor.,
IV
, 812).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia dur
dur (dúră),
adj. –
Tare
,
aspru
. Lat.
durus
(
sec
. XIX). – Der.
dura
, vb. (a ține, a fi, a
dăinui
);
duritate
, s.f. (
tărie
,
rezistență
);
durabil
,
adj. (care
durează
);
durabilitate
,
s.f. (
trăinicie
,
rezistență
);
durată
,
s.f. (
interval
,
răstimp
), din it.
durata
, sau
traducere
din fr.
durée.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia dur
DUR, -Ă
adj.
1.
Tare
,
solid
;
greu
de
străpuns
, de
zgâriat
. ♢ (
Fon
.
)
Consoană
dură
=
consoană
care nu are nici un
element
palatal
în
articulația
ei.
2.
(
Despre
ape
)
Bogat
în
săruri
, cu
mare
proporție
de
săruri
.
3.
(
Fig.
)
Aspru
;
crud
,
neomenos
. [< fr.
dur
, it.
duro
, lat.
durus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia dur
DUR
2
, -Ă
adj.
1. (
despre
corpuri
)
tare
,
solid
;
greu
de
străpuns
, de
zgâriat
. ♦
consoană
~
ă
=
consoană
care nu are nici un
element
palatal
în
articulația
ei. 2. (
despre
ape
) cu
mare
proporție
de
săruri
de
calciu
și
magneziu
. 3. (fig.)
aspru
;
crud
,
brutal
. (< fr.
dur
, lat.
durus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia dur
DUR
1
adj.
(muz.)
major
. (< germ.
dur
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia dur
de-a dúra
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dur
dúra/dur
interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dur
DURA MÁTER
n. anat.
Membrană
externă
,
fibroasă
și
rezistentă
a
meningelui
. /<lat.
dura
-
mater
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dur
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK