Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția conduce definiție dex
conduce
găsește rime pentru
conduce
Cuvinte apropiate:
conduce
,
conduct
CONDÚCE,
condúc
,
vb. III.
1.
Tranz. A
îndruma
un
grup
de
oameni
, o
instituție
. o
organizație
etc.,
având
întreaga
răspundere
a
muncii
în
domeniul
respectiv
. ♦ Fig. A
dirija
o
discuție
, a
supraveghea
desfășurarea
unei
dezbateri
.
2.
Refl. A se
orienta
după..., a se
comporta
după...
3.
Tranz. A
însoți
pe cineva.
4.
Tranz. A
dirija
mersul
unui
vehicul
, al unei
mașini
etc. [Perf. s.
conduséi
,
part
.
condus
] – Din lat.
conducere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia conduce
CONDÚCE
vb.
1.
a
cârmui
, a
dirigui
, a
domni
, a
guverna
, a
stăpâni
, (înv. și pop.) a
oblădui
, (înv.) a
birui
, a
chivernisi
, a
duce
, a
ocârmui
, a
povățui
.
(Ștefan cel
Mare
a ~ cu
faimă
Moldova.)
2.
v.
administra
.
3.
v.
comanda
.
4.
v.
prezida
.
5.
v.
dirija
.
6.
v.
călăuzi
.
7.
v.
îndruma
.
8.
v.
ghida
.
9.
v.
sfătui
.
10.
v.
însoți
.
11.
v.
duce
.
12.
v.
dirija
.
13.
v.
șofa
.
14.
v.
mâna
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia conduce
condúce
vb. →
duce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia conduce
A CONDÚCE condúc
tranz.
1
) (
instituții
,
organizații
,
colectivități
,
activități
)
A
îndruma
în
calitate
de
șef
; a
orienta
,
stând
în
frunte
; a
dirija
. 2)
(
persoane
)
A
urma
în
calitate
de
însoțitor
; a
însoți
; a
întovărăși
; a
acompania
. 3)
(
persoane
)
A
însoți
pe
parcursul
unui
drum
(din
politețe
,
pentru
siguranță
etc.); a
petrece
. 4)
(
vehicule
)
A
face
să
meargă
într-o
anumită
direcție
(printr-o
acțiune
continuă
). 5)
fig. (
discuții
)
A
supraveghea
în
calitate
de
responsabil
. /<lat.
conducere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia conduce
A SE CONDÚCE mă condúc
intranz.
A avea în
imediata
apropiere
, conformându-se; a se
călăuzi
; a se
orienta
.
~ de
litera
legii
.
/<lat.
conducere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia conduce
condúce (condúc, condús),
vb. –
1.
A
îndruma
un
grup
de
oameni
, o
instituție
. –
2.
A
dirija
. –
3.
A
însoți
pe cineva. –
4.
(Refl.) A se
comporta
. Lat.
conducere
(
sec
. XIX), cu
accepțiile
fr.
conduire.
– Der.
conducător
, s.m. (
director
,
căpetenie
,
șef
);
conducătorie
, s.f. (
conducere
,
șefie
);
conductor
, s.m. (
căpetenie
,
călăuză
), din fr.
conducteur
;
conductă
, s.f. (
țeavă
,
țevărie
),
format
pe
baza
fr.
conduite
;
conduită
, s.f. (
conduită
;
comportament
), din fr.
conduite
;
conductibil
, adj., din fr.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia conduce
CONDÚCE
vb. III
.
1.
tr.
A fi în
frunte
, a
îndruma
un
grup
de
oameni
, o
instituție
, un
sector
al
treburilor
publice
, o
activitate
etc.,
având
asupra
sa
întreaga
răspundere
în
domeniul
respectiv
. ♦ (
Fig.
) A
dirija
o
discuție
; a
călăuzi
, a
supraveghea
desfășurarea
unei
dezbateri
.
2.
refl.
A se
comporta
, a se
orienta
(după
anumite
norme
,
principii
etc.).
3.
tr.
A
călăuzi
, a
însoți
pe cineva (arătându-i
drumul
).
4.
tr.
A
dirija
mișcarea
,
mersul
unui
vehicul
. [P.i.
condúc
, perf.s.
-
dusei
,
part
.
-
dus
. / < lat.
conducere
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia conduce
CONDÚCE
vb.
I. tr. 1. a
îndruma
un
grup
de
oameni
, o
instituție
, o
organizație
. ♢ (
sport
) a fi în
fruntea
clasamentului
. 2. (fig. a
dirija
o
discuție
; a
călăuzi
, a
supraveghea
desfășurarea
unei
dezbateri
. 3. a
acompania
, a
însoți
pe cineva. 4. a
dirija
mișcarea
,
mersul
unui
vehicul
; a
șofa
. II. refl. a se
comporta
, a se
orienta
(după). (< lat.
conducere
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia conduce
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK