s.n. Semantică (I 1); p. ext. înțelesul, sensul unui cuvânt. – Din fr. sémantisme.
s. v. accepție, conținut, însemnare, înțeles, semnificație, sens, valoare.
s. n., pl. semantísme
s.n. 1. Înțeles, sens al unui cuvânt. 2. V. semanticism. [< fr. sémantisme].
s. n. semantică (II, 1); (p. ext.) situație a unui cuvânt din punctul de vedere al sensurilor lui. (< fr. sémantisme)