Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția căputa definiție dex
căputa
găsește rime pentru
căputa
Cuvinte apropiate:
capota
,
capotă
,
capta
,
captă
,
căpăta
,
căpună
,
căpușă
,
căput
,
căputa
,
căputat
,
căpută
,
căuta
CĂPUTÁ,
căputez
, vb. I. Tranz. A pune
căpute
noi la o
încălțăminte
uzată
; a
încăputa
. ♦ A
înlocui
,
total
sau
parțial
, la un
ciorap
uzat
partea
care
acoperă
laba
piciorului
; a
încăputa
. – Din
căpută.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia căputa
CĂPUTÁ
vb. a
încăputa
, (înv. și
reg
.) a
însura
.
(~
ciorapii
,
încălțămintea
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia căputa
căputá
vb., ind. prez. 1 sg.
căputéz
,
3 sg. și pl.
căputeáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia căputa
A CĂPUT//Á ~éz
tranz. (
încălțăminte
uzată
)
A
înzestra
cu
căpute
noi. /Din
căpută
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia căputa
CĂPÚTĂ,
căpute
, s.f. 1.
Parte
a
încălțămintei
care
acoperă
partea
superioară
a
labei
piciorului
;
căputătură
.
2.
Partea
de
deasupra
a
labei
piciorului
,
opusă
tălpii
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia căputa
CĂPÚTĂ
s. (prin Mold.)
soiuz
.
(~ la
încălțăminte
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia căputa
căpútă
s. f., pl.
căpúte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia căputa
CĂPÚT//Ă ~e
f.
1)
Parte
a
piciorului
de la
gleznă
până la
degete
. 2)
Parte
a
încălțămintei
care
acoperă
această
porțiune
a
piciorului
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia căputa
căpútă (căpúte),
s.f. –
1.
Parte
a
încălțămintei
care
acoperă
partea
superioară
a
labei
piciorului
. –
2.
Parte
de
deasupra
a
labei
piciorului
.
Origine
incertă
. Este
clară
legătura
sa cu sl.
kopyto
(›
rom
.
copită
); sl.
kopytĭce
„
tip
de
încălțăminte
”,
dar
nu este
clară
calea
acestui
der. Cf. mag.
kapta
„
calapod
de
pantofi
” (Cihac, II, 487;
DAR
),
alb
.
këputsë
(Philippide, II, 703), pe care Meyer 188
îl
derivă
cu
mică
probabilitate
, din tc.
papuç
(Berneker 484). Der.
căputa,
vb. (a pune
căpute
noi);
căputar
, s.m. (
cizmar
);
căputătură
,
s.f. (
pantofi
vechi
;
pantofi
în
general
);
încăputa
, vb. (a căputa; a
repara
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia căputa
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK