căutá (cáut, căutát),
vb. –
1. A examina, a
cerceta. –
2. A scruta, a se
uita fix și insistent. –
3. A
părea, a avea aspect de. –
4. A fi orientat, a fi situat în
fața a ceva. –
5. A se îngriji, a se ocupa de ceva, a
veghea. –
6. A îngriji, a avea grijă de
sănătatea cuiva. –
7. A
cerceta, a verifica. –
8. A iscodi, a scormoni. –
9. A căuta, a urmări, a încerca să obțină ceva. –
10. A încerca. –
11. A se strădui, a
face eforturi. –
12. A căuta cu grijă, a se îngriji exagerat de
felul în care se exprimă. –
13. (Cu pron. în
dat.:
a-și căuta de) A-și
vedea mai
departe de, a încerca mai
departe, a se preocupa numai de ceva, a se
mărgini la. –
14. (Refl.) A avea
căutare, a
plăcea, a se
vinde bine. –
15. A fi nevoit, a trebui, a fi
obligat (mai
ales în expresia
ca(u)tă să) – Var.
căta. – Mr.
caftu, căftare, megl.
caft, caftari, istr.
cǫwtu. Cuvînt
greu de explicat, în care
par a se fi
confundat două cuvinte lat. diferite,
chiar dacă această confuzie nu este un
fapt sigur. Pare evident că var.
căta reprezintă lat.
captāre (Schuchardt,
ZRPh., XXVIII, 38; Candrea-Dens., 286; REW 1561); cf. vegl.
catuar „a
afla”, friul., engad.
cattar „a obține”, v. prov.
catar „a
vedea”, sp.,
port.
catar. La acest etimon, bazat pe
perfecta coicidență a v.
port. și a v. sp., Pușcariu a renunțat ulterior,
iar în
DAR identifică total pe
a căta cu
a căuta, derivîndu-l pe
primul din ultimul; aceeași interpretare la
Graur-Rosetti,
BL, V, 220. Este
sigur că ambele
cuvinte se
confundă astăzi în toate accepțiile
lor. În privința semantismului cuvîntului
rom., evoluția la „a
privi” este
deja lat.; cf.
San Isidoro de Sevilla,
Etym., XII, 2, 38;
cattat, id est videt; de unde rezultă și
faptul că reducerea lui
pt este
veche. De la „a
privi” s-a
trecut firesc la sensul de „a căuta”,
propriu și sp.: cf. în graiul din Astorga,
vai cata los buis,
rom.
cată boii (S. Alonso Garrote,
El dialecto vulgar leonés, Madrid 1947, p. 173). Prin urmare, etimonul
captāre explică
perfect fonetismul și semantismul lui
a căta,
formă foarte împămîntenită în graiul popular și care se menține în numeroase regiuni, în
ciuda faptului că literatura
preferă forma a căuta. Cu toate acestea,
captāre pare insuficient pentru a explica
forma a căuta. Identitatea de sens i-a determinat pe
mulți autori să considere că această ultimă
formă ca var. fonetică de la
captāre (Diez,
Gramm., I, 32; Cipariu,
Elemente, 40; Körting 904), al
cărui rezultat pare
destul de șocant. Din această
cauză s-a încercat să se explice
căuta și mai
ales u acest cuvînt prin intermediul
altui etimon lat., bazat pe cuvînt și pe noțiunea de
cautus,
ușor diferite după diverșii cercetători (de la
cautus, după V. Burlă,
Studii filologice, 93 și Candrea-Dens., 295; de la *
cautāre, după Candrea,
Rom., XXXIII, 305; Meyer,
Alb. St., IV, 35;
Graur-Rosetti,
BL, V, 220; și
Pascu, I, 60; de la *
cavitāre, după Densusianu,
Rom., XXXVIII, 676; G. Meyer,
IF, VI, 118; Pușcariu, 325;
DAR. Cf. observațiile împotriva etimonului *
cavitāre la Candrea-Dens., 295 și la Densusianu,
GS, II, 18). Etimonul *
cavitāre „a îngriji”, de la
cavitum,
forma populară a lui
cautum, este posibil
fără a fi convingător. Rezultat său fonetic este incert (cf.
laudavi ›
lăudai;
pavimentum ›
pămînt;
civitatem ›
cetate;
ovem ›
oaie; etc.). Pe de altă
parte, nici *
cautare nici *
cavitare nu
ar fi de
ajuns pentru a explica toate accepțiile lui
căuta; astfel încît nu pare probabilă explicația pe care o propune
DAR, de la
căta, prin intermediul unei reduceri de la
căuta. Astfel stînd lucrurile,
par posibile
două soluții.
Dacă se
admite etimonul incert *
cavitāre,
forma dublă căta și
căuta corespunde la
două etimoane diferite, cu o totală confuzie ulterioară a semantismului.
Dacă se
face abstracție de *
cavitāre,
cum pare de
preferat,
ar fi obligatoriu să explicăm ambele
forme pornindu-se de la lat.
captāre.
Forma vulg.
cattare ar fi
dat în
mod normal
căta, ca în prov. și sp. pe cînd de la *
captāre , prin intermediul unei pronunțări defectuoase *
cabtāre, s-
ar fi
ajuns la
căuta, ca în
cazul lui
presbyter ›
preut. Dovadă a
acestui fapt ar putea fi
perfecta corespondență a rezultatelor ambelor
cuvinte în dialecte: mr.
caftu, preftu, istr.
cǫwtu, prewt. Der.
căutătoare, s.f. (Trans., oglindă);
căutător, adj. (care caută);
căutător, s.m. (ghicitor, prezicător; pețitor, mijlocitor, mai
ales cel care este însărcinat cu verificarea situației economice a pretendentului);
căutătură, s.f. (
privire, uitătură);
căutare, s.f. (examen;
cercetare; îngrijiri medicale, tratament;
gardă; administrație; obiectiv, pretenție; înfățișare, aspect; succes,
acceptare).