bái, (báiuri),
s.n. –
Necaz,
supărare,
belea,
grijă. Mag.
baj, care la rîndul său
provine din sl.
boj „
calamitate”, ca și sb., cr., slov.,
ceh., rut.,
rus.
boj „
război”, cf.
(ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi,
Dict., 103). – Miklosich,
Lexicon, 35
îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai
puțin probabil. Se
folosește numai în Trans.,
dar circulația sa este mai
mare;
alături de el,
a băilui „a se
îngriji de ceva” (‹ mag.
bajlodni) este
puțin folosit.