definiția i definiție dex

i

găsește rime pentru i
Cuvinte apropiate: , a, ai, ă, â, b, bi, c, ci, d, di, e, ei, f, fi, g, h, hi, , i, ia, ic, id, ie, ie, ii, im, in (elem.de comp.), in, io, ip, iq, ir, , iu, iv, iz, î, îî, în, îs, j, k, l, li, m, mi, n, ni, o, oi, p, pi, q, r, s, si, ș, și, t, ti, ț, ți, u, ui, v, w, x, y, z, zi

I1

s.m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (cea mai închisă (8) vocală, nerotunjită (2), din seria anterioară (3)). ♢ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative.

I2

interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. – Onomatopee.

I

interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! ~ (~!, ce durere simt!)

I

conj. v. și.

I, i

s. m. invar.

i/ii/iii

interj.

I

interj. (se folosește pentru a exprima un sentiment de admirație, mirare, uimire). / Onomat.

i

interj. – Exprimă surpriza sau uimirea. Creație expresivă, cf. hi. Se folosește și în formele iha, ihi, iho, ii, cf. tii.

i

conj. – Și. Sl. i. Slavism cultural, fără circulație reală, sec. XVI. – Comp. iproci, conj. (și așa mai departe), din sl. i proče, înv.

i3/ii

interj.

*i2

(sunet) s.m, pl. i

i-, -i, -i-

vb. v. fi

!i1

(literă) s.m./s.n., pl. i/i-uri

i4, -i, i-, -i-

pr. v. ea, el

I-

elem. in1-.

I

num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 1 în sistemul roman de scriere a numerelor.

BARBA-LUI-ARÓN

s. v. rodul-pământului.

CALEA-LUI-TROIÁN

s. v. calea lactee, calea-laptelui.

CAPUL-LUI-ADÁM

s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.

Cápul-lui-Adám

(zool.) s. n.

CARUL-LUI-DUMNEZÉU

s. v. vizitiul.

CONSTANTA LUI PLÁNCK

s. (FIZ.) cuantă de acțiune.

Domnía ei

s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei

Domnía lui

s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui

Domníile lor

s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor

EL, EA,

ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ♢ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ♢ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ♢ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

EL

pron. dânsul, dumnealui, (pop.) dumneasa, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.)

el

pr. [pron. iel], g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. el, neacc. îl, l-, -l, -l- (lua-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ei, neacc. îi, i-, -i, -i- (lua-i-ar)

EL ea (ei, ele)

pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbește) ~ învață. A fost și ~ la țară. 2) Soț (respectiv soție). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesivă) Cartea lui. A lor a fost inițiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, îi, i, lor, le, li se folosesc cu funcție de complement indirect sau atribut) Fusul îi scapă ei din mână. 5) (formele de acuzativ îl, l, o, îi, i, le se folosesc cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el îl caută. 6) (formele i și o se folosesc cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. /<lat. illum, illa

el (-ei),

pron. – Pronume personal de pers. 3, sing. m.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. el, megl. ĭel, istr. ĭe. Lat. ĭlle (Diez, I, 161; Pușcariu 764; Candrea-Dens., 531; REW 4266), prin intermediul unei forme vulgare *ĭllus; cf. it. el, ello, egli, fr. il, sp., port. él.Gen. luiĭlluĭ (pl. lorĭllōrum), dat. îiĭllĭ (pl. leĭllis), acuz. lĭllum, nom. pl. eiĭlli. Vocala inițială are, ca aproape toate e inițiale, un timbru ușor palatal; ar fi însă o greșeală să fie transcrisă ie, cum face Scriban. Lui se folosește și ca art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) și, prin extindere incorectă, la mai multe substantive comune care desemnează persoane. Acuz. l în poziție tare a primit un î protetic (› îl), care apare numai în textele de la 1630 la 1650 (Găzdaru 30).

el

[pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. îl, l- (l-a dat), -l (dându-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. îi, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (da-i-ar)

Excelénțele lor

s. f. art. pl. + pr.

găína-lui-Dumnezéu

(insectă) s. f.

iárba-lui-Antónie

s. f.

IARBA-LUI-DUMNEZÉU

s. v. lemnul-domnului.

IARBA-LUI-TÁT

s. v. tătăneasă.

IARBA-LUI-TÁTIN

s. v. tătăneasă.

Î

s.m. invar. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă (8), nerotunjită (2), din seria medială).

Î, î

s. m. invar.

2

(sunet) s.m., pl. î

î1

(literă) s.m./s.n., pl. î/î-uri

Înălțímile lor

s. f. art. pl. + pr.

Maiestățile lor

s. f. pl. art. + pr., g.-d. Maiestăților lor

Măríile lor

s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor

nelalócul lui

(ei, său etc.) loc. adj.

pecétea-lui-Sólomon

(bot.) s. f.

péștele-lui-Sólomon

s. m.

săgeáta-lui-Dumnezéu

s. f.

Scáunul-lui-Dumnezéu

(astron.) s. pr. n.

Sfințíile lor

s. f. pl. art. + pr.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut