AZERBAIDJAN, Republica ~
,
stat în Europa
estică, în E Transcaucaziei la M. Caspică; 86,6
mii km2; 7,03
mil.
loc. (1989).
Limba de stat:
azera (
azerbaidjana).
Cap.:
Baku.
Orașe pr.: Kirovabad, Sumgait, Mingheceaur. Pop. urbană: 54 la
sută. Este
împărțită în 61
raioane.
Cuprinde rep.
autonomă Nagorno-Karabah.
Țară muntoasă (c. 50 la
sută), în N
culmile Caucazului
Mare (4.466 m
alt., vf. Bazardiuziu),
iar în SV
ale Caucazului
Mic (3.724 m
alt., vf. Ghiamîș). În
partea centrală larga cîmpie de
acumulare Kura-
Araks,
iar spre M. Caspică, C. Lenkoran.
Climă temperat-
continentală montană, în SE
subtropicală, cu
precipitații bogate în
munți (1.400 mm/
an) și C. Lenkoran (1.700 mm/
an). Pr. rîu Kura cu afl. său
Araks (care
formează și
granița cu Iranul). C. 250
lacuri,
majoritatea tectonice și
glaciare.
Vegetație de
stepă umedă și
subtropicală (în E).
Mari expl. de
petrol (Pen.
Apșeron, M. Caspică) și
gaze naturale, de min. de
fier,
cupru și
alunit.
Mari rafinării și
complexe petrochimice. Ind.
A.
produce energie electrică (21,5
miliarde kWh, 1986),
oțel,
laminate,
aluminiu,
utilaj chimic și
petrolier,
mașini unelte,
aparate de
radio,
cauciuc sintetic,
sodă caustică,
ciment,
produse din
azbest.
Ramurile tradiționale sînt ind.
textilă (prelucr.
bumbacului,
lînii și
mătăsii,
covoare) și alim. (
conserve de
legume și
fructe,
țigarete,
vinuri, prelucr.
ceaiului). 16,2 la
sută din supr.
țării este
cultivată cu
bumbac (784
mii t, 1986),
ceai,
tutun,
citrice,
plante tehnice,
cereale (grîu,
porumb,
ovăz – 31 la
sută din supr.
cultivată),
orez,
legume,
arbuști subtropicali. Pe
pășuni și
pajiști montane se
cresc ovine și
caprine (5,7
mil.
capete, 1987) și
bovine (2
mil.
capete, 1987).
Sericicultură dezvoltată. C.f.: 2.070
km.
Căi rutiere: 24,4
mii km.
Deasă rețea de
oleoducte și
gazoducte.
Port pr.: Baku. Exportă:
mașini și
utilaj divers,
produce chimice,
textile,
covoare,
conserve de
legume,
fructe și
pește,
bumbac,
ceai,
orez,
citrice și
importă semifabricate, min.
neferoase,
mijloace de
transport,
bunuri ind. de
consum ș.a. –
Istoric.
Locuit din
timpuri străvechi, pe o
anumită parte a terit.
A. s-a
constituit, începînd cu
sec. 9
î.Hr., unele
dintre cele mai
vechi state:
Mana,
Media, Atropatene,
Albania Caucaziană. În
sec. 3-10,
A. s-a
aflat sub stăpînirea Persiei
Sasanide și a
Califatului arab. Ca
urmare a
declinului dominației arabe, în
sec. 9-16, pe terit.
A. s-au
constituit și s-au
dezvoltat cîteva
state feudale. În
sec. 16-18,
A. a
fost obiectul tendințelor expansioniste ale Imp.
Otoman și Persiei,
fiind ocupat pe rînd de
către acestea. Prin
tratele ruso-
persane (1813 și 1828),
A. de
nord a
fost anexat la Rusia,
iar A. de
sud a
rămas în
componența Persiei. Ca
urmare a
Revoluției din
Octombrie, la
începutul anului 1918,
puterea a
fost preluată de
Consiliul Comisarilor Poporului din Baku. În
condițiile intervenției anglo-
turce,
puterea a
trecut în mîinile
Partidului „Mussavat”. După
reinstaurarea puterii sovietice în
A., la 28 apr. 1920, s-a
constituit R.S.S.
Azerbaidjan; din 12
mart. 1922, în
componența Republicii Sovietice Federative Transcaucaziene,
iar din 5
dec. 1936, în
componența U.R.S.S., ca
republică unională.
Tensiunile interetnice din
reg.
autonomă Nagorno-Karabah (cu
populație majoritar armeană) au
fost urmate de
încordarea relațiilor dintre A. și
Armenia. La 30 aug. 1991,
A. și-a
proclamat independența. La 21
dec. 1991, a
aderat la C.S.I.