ARMENIA
1. Republica ~,
stat în Europa în S Transcaucaziei; 29,9
mii km2; 3,28
mil.
loc. (1989).
Limba de stat:
armeana.
Cap.:
Erevan.
Orașe pr.: Leninakan, Kirovakan, Ecimiadzin. Pop. Urbană: 68 la
sută. Este
împărțită în 37 de
raioane.
Cuprinde NE
Pod. Armeniei,
culmi ale Caucazului
Mic cu
alt.
max. 4.090 m (vf. Aragaț) și depr. L. Sevan.
Climă temperat continentală uscată, cu
precipitații de 400-500 mm/
an. Pr. rîu este
Araks (care
formează granița cu Turcia și Iran) cu afl. său Razdan.
Peste 100 de
lacuri, cel mai
mare fiind Sevan (1,4
mii km2), de
origine tectonică, la 1.903 m
alt.
Peste 20 la
sută din supr.
țării este
ocupată de
păduri de
fag și
stejar.
Resurse de
subsol (cu
rezerve restrînse):
molibden,
cupru,
plumb,
zinc. Ind.
A. produce energie electrică (14,5
miliarde KWh, 1986),
mașini unelte și
strunguri,
echipament energetic,
produse electrotehnice și
electronice,
aluminiu,
concentrate de
cupru și
molibden,
mat. de constr. și
ciment,
cauciuc sintetic,
mase plastice,
acid sulfuric,
fire și
fibre chimice,
țesături de
lînă și
mătase,
încălțăminte,
conserve,
vin și
coniac.
Terenurile arabile care
ocupă c. 16 la
sută sînt
cultivate cu grîu,
plante tehnice (
sfeclă de
zahăr,
tutun) și
legume. În
valea rîului
Araks se
cultivă bumbac și
orez.
Mari supr. de
livezi și
vii (240
mii t.
struguri, 1986). Este
dezvoltată creșterea animalelor pentru carne și lapte:
bovine (0,9
mil.
capete, 1987),
ovine și
caprine (1,9
mil.
capete, 1987). C.f.: 870
km.
Căi rutiere: 7,6
mil.
km.
Gazoducte dinspre Azerbaidjan și Gruzia.
Turism în M-
ții Caucaz și
stațiuni climaterice. Exportă:
concentrate neferoase,
produse electrotehnice,
chimice,
bunuri industriale de
consum,
produse textile și alim. (
vin,
coniac,
conserve de
fructe,
țigarete) și
importă materii prime și
semifabricate,
mijloace de
transport,
combustibili ș.a.
Istoric. Pe terit.
A.,
locuit din
timpuri străvechi, s-au
stabilit armenii (mieln. 1
î.Hr.),
unul dintre cele mai
vechi popoare din
Asia Anterioară. În
condițiile dispariției puternicului stat sclavagist Urartu (
sec. 9-6
î.Hr.) s-au
pus bazele Regatului armean, care la
scurtă vreme a
căzut în stăpînirea Ahemenizilor (
sec. 6-3
î.Hr.), și
apoi, a Seleucizilor (
sec. 3-2
î.Hr.), sub
forma a
două satrapii:
A. Maior în
est și
A. Minor în
vest. După înfrîngerea Seleucizilor de
către romani (190
î.Hr.), Artașe (Artaxias I)
proclamă independența A. Maior, își ia
titlul de
rege și
fondează o
dinastie, în
timpul căreia Regatul armean a
atins apogeul puterii și
expansiunii terit., mai
ales sub
domnia regelui Tigran al II-
lea cel
Mare (95-55
î.Hr.). Începînd din
sec. 1
î.Hr.,
A. a
fost obiectul unei
acerbe rivalități între Roma și
Regatul parților. În
sec 3-4,
relațiile feudale devin predominante. În 301 s-a
adoptat creștinismul,
A. fiind primul stat în care acesta a
fost declarat religie oficială. Pe
fondul unor
grave crize social-
politice, în 387,
A. a
fost înpărțită
între Persia
Sasanidă și
Roma; pe o
mare parte a terit.
A. s-a
exercitat autoritatea Persiei. În
sec. 7-15, pe terit.
A. a
avut loc invazia arabilor,
bizantinilor, selgiucizilor și mongolo-
tătarilor. În
sec. 11-18,
A. a
devenit obiectul tendințelor expansioniste ale Imp.
Otoman și Persiei (în 1639,
A. este
definitiv împărțită: V
țării a
fost încorporat Imp.
Otoman,
iar E – Persiei). În
urma războiului ruso-
persan (1826-1828),
A. răsăriteană a
fost anexată la Rusia. În a
doua jumătate a
sec. 19 s-a
intensificat lupta împotriva Imp.
Otoman care a
practicat față de
populația armeană o
politică de
exterminare în
masă (1895-1896; 1915-1916),
însoțită de un
mare exod al unei
mari părți a
armenilor. În
împrejurările evenimentelor revoluționare din Rusia (1917),
puterea a
fost preluată de dașnaci (
membrii ai
partidului armean Dașnaktutiun),
A. fiind ocupată, în
același timp, de
trupele anglo-
turce. La 29
nov. 1920 s-a
constituit R.S.S. Armeană: din 12
mart. 1922, în
componența Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene; la 5
dec. 1936,
A. a
intrat în
cadrul U.R.S.S., ca
republică unională. Pe
fondul tensiunilor interetnice,
autoritățile guvernamentale armene revendică instituirea suveranității de
stat asupra reg. Nagorno-Karabah (
creată în 1923 și
aflată în componeneța
Azerbaidjanului), cu
populație majoritar armeană. La 7
dec. 1988, în
A. s-a
produs un
devastator cutremur de pămînt,
soldat cu
mari distrugeri de
valori materiale și
zeci de
mii de
pierderi de
vieți omenești. La 23
sept. 1991,
Parlamentul A. în
urma unui
referendum a
adoptat Declarația privind independența A. 2. Pod. Armeniei,
podiș în Turcia, Iran și Armenia,
limitat la N de Caucazul
Mic și la S de M-
ții Taurus Armean,
acoperit de
roci vulcanice.
Alt.
med.: 1.650 m. De
aici izv. rîurile Kura,
Araks,
Tigru și Eufrat.