declinuri, s.n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. Fig. Sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere. – Din fr. déclin.
s. decadență, decădere, regres, (înv.) descreștere, scădenie, scădere, scăpătare, (fig.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.)
n. 1) Mișcare de coborâre a unui astru pe bolta cerească înspre orizont; apus; asfințit. 2) fig. Proces de trecere de la o stare superioară la una inferioară; decădere; decadență; regres. ~ul unei civilizații. /<fr. déclin, lat. declinare
s.n. 1. Coborâre către asfințit a unui astru pe bolta cerească. 2. (Fig.) Decădere. [Pl. -nuri. / < fr. déclin, it. declino].