definiția componenta definiție dex

componenta

găsește rime pentru componenta
Cuvinte apropiate: component, componentă, componență

COMPONÉNT, -Ă,

componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S.n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S.f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S.n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

COMPONÉNT, -Ă,

componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S.n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S.f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S.n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

COMPONÉNT

adj., s. 1. adj. alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Elementele ~ ale unui ansamblu.) 2. s. (SPORT) titular. (~ al echipei de volei.)

COMPONÉNT

adj., s. 1. adj. alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Elementele ~ ale unui ansamblu.) 2. s. (SPORT) titular. (~ al echipei de volei.)

componént

adj. m., s. m., pl. componénți; f. sg. componéntă, pl. componénte

componént

(chim.) s. n., pl. componénte

componént

(chim.) s. n., pl. componénte

componént

adj. m., s. m., pl. componénți; f. sg. componéntă, pl. componénte

COMPONÉN//T1 ~tă (~ți, ~te)

Care intră în compoziția unui ansamblu; aflat în compoziția unui corp. Parte ~. Element ~. Forță ~. /<germ. Komponente, it. componente

COMPONÉN//T2 ~ți

m. 1) Element din structura unui corp. 2) Substanță care face parte dintr-un compus chimic. 3) Element integrat dintr-un sistem tehnic. /<germ. Komponente, it. componente

COMPONÉN//T2 ~ți

m. 1) Element din structura unui corp. 2) Substanță care face parte dintr-un compus chimic. 3) Element integrat dintr-un sistem tehnic. /<germ. Komponente, it. componente

COMPONÉN//T1 ~tă (~ți, ~te)

Care intră în compoziția unui ansamblu; aflat în compoziția unui corp. Parte ~. Element ~. Forță ~. /<germ. Komponente, it. componente

COMPONÉNT, -Ă

adj. (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. ♢ Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; (fiz.) forțe componente (și s.f.) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // s.f. (Mat.) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes, germ. Komponente, it. componente].

COMPONÉNT, -Ă

adj. (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. ♢ Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; (fiz.) forțe componente (și s.f.) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // s.f. (Mat.) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes, germ. Komponente, it. componente].

COMPONÉNT, -Ă

I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente)

COMPONÉNTĂ

s. constituent, element. (O ~ a unui ansamblu.)

COMPONÉNȚĂ,

componențe, s.f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență).

COMPONÉNȚĂ

s. alcătuire, compoziție, structură. (Comisia are următoarea ~ ...)

componénță

s. f., g.-d. art. componénței; pl. componénțe

COMPONÉNȚ//Ă ~e

f. 1) Modalitate de structurare internă a elementelor componente ale unui întreg; compoziție. 2) Ansamblu de elemente componente; compoziție. /com-pon[ent] + suf. ~ență

COMPONÉNȚĂ

s.f. Reunire a mai multor elemente într-un întreg; compoziție, alcătuire. [< component]

COMPONÉNȚĂ

s. f. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. (< compon/ent/ + -ență)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut