Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția culmile definiție dex
culmile
găsește rime pentru
culmile
CÚLME,
culmi
,
s.f.
1.
Partea
cea
mai de
sus
,
prelungită
orizontal
, a unui
munte
sau a unui
deal
;
vârf
,
culmiș
. ♦
Punctul
cel mai
înalt
în
drumul
parcurs
de un
corp
ceresc
.
2.
Fig.
Gradul
cel mai
înalt
la care se
poate
ajunge
;
apogeu
. ♦ Expr.
Culmea
culmilor
!
sau
asta-i
culmea
!
= asta
întrece
orice
margini
, e
nemaipomenit
.
3.
(Pop.)
Prăjină
lungă
în
casele
țărănești
,
fixată
orizontal
de
grinzi
, de care se
atârnă
haine
,
obiecte
casnice
etc. – Lat.
culmen
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia culmile
CÚLME
s.
1.
v.
vârf
.
2.
(GEOGR.)
v.
creastă
.
3.
v.
coamă
.
4.
(
reg
.)
rudar
,
rudă
.
(De ~ se
atârnă
unele
obiecte
, în
casele
țărănești
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia culmile
CÚLME
s. v.
apogeu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia culmile
cúlme
s. f., g.-d.
art
.
cúlmii
;
pl.
culmi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia culmile
CÚLM//E ~i
f.
1)
Partea
cea
mai
înaltă
a unui
munte
sau a unui
deal
;
coamă
;
creastă
;
spinare
;
creștet
;
vârf
;
pisc
. 2)
Punctul
cel mai
înalt
față
de
orizont
din
drumul
parcurs
de un
astru
pe
bolta
cerească
. 3)
fig.
Punct
culminant
în
evoluția
unui
fenomen
, a unei
situații
sau a unei
acțiuni
;
apogeu
.
În ~ea
fericirii
.
♢
(Asta-i) ~ea! ~ea
culmilor
!
asta
întrece
orice
măsură
; e
nemaipomenit
. 4)
Băț
lung
sprijinit
de
grinzi
într-o
casă
țărănească
, pe care se
atârnă
haine
. [G.-D.
culmii
] /<lat.
culmen
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia culmile
cúlme (cúlmi),
s.f. –
1.
Vîrf,
creastă
. –
2.
Coamă
,
linie
de
intersecție
a
două
versante
de
acoperiș
. –
3.
Prăjină
orizontală
în
casele
țărănești
, de care se atîrnă
haine
. –
4.
Culme
,
apogeu
. –
5.
Desăvîrșire,
perfecțiune
. –
6.
Cruce
de
ramă
, la
stupi
. –
7.
Pînză
țesută
în
casă
pentru
împodobirea
interiorului
. – Mr.
culme
,
megl.
culmi
.
Lat.
culmen
(
Diez
, I, 133; Pușcariu 437;
Candrea
-
Dens
., 431; REW 2376;
DAR
);
probabil
prin
intermediul
unei
forme
*
culmis
; cf.
alb
.
kuljm
(Meyer 213; Philippide, II, 639), it. (sp.)
colmo,
fr.
comble
, sp.
cumbre
,
port
. (
gal
.)
cume
. – Der.
culmiș
, s.n. (
culme
);
culminăriță
, s.f. (pînză de
casă
pentru
mobile
), care pare să
reprezinte
un
*culminaria
(
Candrea
-
Dens
., 432;
DAR
). – Der. neol.
culmina
,
vb., din fr.;
culminant
,
adj.;
culminație
, s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia culmile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK