definiția medii definiție dex

medii

găsește rime pentru medii
Cuvinte apropiate: media, media, medic, medie, medio, mediu

EVUL MÉDIU

s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vârsta de mijloc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

MEDIÁ,

mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia medii

MEDIÁ

vb. v. mijloci.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

mediá

vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediéz, 3 sg. și pl. mediáză, 1 pl. mediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mediéze; ger. mediínd (sil. -di-ind)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

A MEDI//Á ~éz

tranz. (înțelegeri, acorduri între părți) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

MEDIÁ

vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia medii

MEDIÁ

vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat. mediare)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia medii

MÉDIE

s. (rar) mijlocie. (~ prețurilor.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

médie

s. f. (sil. -di-e), art. média (sil. -di-a), g.-d. art. médiei; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

MÉDI//E ~i

f. 1) Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ♢ În ~ luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. 2) Rezultat obținut prin adunarea notelor primite de un elev sau de un student și împărțirea acestora la numărul lor total. [Sil. -di-e] /<lat. medius, ~a, ~um
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

MÉDIE

s.f. 1. Valoarea mijlocie a mai multor mărimi. ♢ Medie aritmetică = număr rezultat din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; medie geometrică = radical al unui produs. 2. Rezultat obținut din adunarea notelor primite de un elev la o materie (sau la toate materiile) și împărțirea sumei totale la numărul lor. [Gen. -iei. / < lat. media].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia medii

MÉDIE

s. f. 1. valoare numerică mijlocie a mai multor mărimi. o ~ aritmetică = număr din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; ~ geometrică = radical al unui produs. 2. rezultat din adunarea notelor primite de un elev și împărțirea sumei totale la numărul lor. (< lat. media)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia medii

MÉDIU1,

medii, s.n. 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile. ♢ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva: ambianță. 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice. 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză, de transă și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei vii. – Din lat. medium.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia medii

MÉDIU2, -IE

, medii, adj., s.f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ♢ Învățământ mediu = treaptă a învațământului public, între învățământul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învățământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m.pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S.f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ♢ Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (și substantivat, f.pl.) = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. ♢ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente: una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. ♢ Expr. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia medii

MÉDIU1,

medii, s.n. 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile. ♢ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva: ambianță. 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice. 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză, de transă și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei vii. – Din lat. medium.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia medii

MÉDIU2, -IE

, medii, adj., s.f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ♢ Învățământ mediu = treaptă a învațământului public, între învățământul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învățământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m.pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S.f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ♢ Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (și substantivat, f.pl.) = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. ♢ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente: una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. ♢ Expr. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia medii

MÉDIU

adj. v. mijlociu.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

MÉDIU

s. ambianță, anturaj, cadru, cerc, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

MÉDIU

s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

MÉDIU

s. ambianță, anturaj, cadru, cerc, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

MÉDIU

s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

MÉDIU

adj. v. mijlociu.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

médiu

s. n. [-diu pron. -diu], art. médiul; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

médiu

adj. m. [-diu pron. -diu], f. médie (sil. -di-e); pl. m. și f. médii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

médiu

s. n. [-diu pron. -diu], art. médiul; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

médiu

adj. m. [-diu pron. -diu], f. médie (sil. -di-e); pl. m. și f. médii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

MÉDIU2 medii

m. (în practicile oculte) Persoană dotată cu spirite, servind ca intermediar între spirite și cei vii. /<lat. medium
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

MÉDI//U3 ~e (~i)

1) Care se află la mijloc; situat între două părți extreme sau între două lucruri de același fel; de mijloc; mijlociu. Cursul ~ al unui râu. 2) Care este de proporții sau de valoare moderată; de natură foarte obișnuită. Preț ~. Alimentație ~e. 3) Care reprezintă o medie; cu valoare de mijloc. /<lat. medius
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

MÉDI//U1 ~i

n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale și de condiții fizice, care înconjoară și influențează organismele. 2) Spațiu material în care se află un corp sau în care se desfășoară un fenomen fizic. 3) Ansamblu de condiții externe în care trăiește și se dezvoltă un individ uman. 4) Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale; ambianță care înconjoară o persoană; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

MÉDI//U1 ~i

n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale și de condiții fizice, care înconjoară și influențează organismele. 2) Spațiu material în care se află un corp sau în care se desfășoară un fenomen fizic. 3) Ansamblu de condiții externe în care trăiește și se dezvoltă un individ uman. 4) Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale; ambianță care înconjoară o persoană; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

MÉDIU2 medii

m. (în practicile oculte) Persoană dotată cu spirite, servind ca intermediar între spirite și cei vii. /<lat. medium
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

MÉDI//U3 ~e (~i)

1) Care se află la mijloc; situat între două părți extreme sau între două lucruri de același fel; de mijloc; mijlociu. Cursul ~ al unui râu. 2) Care este de proporții sau de valoare moderată; de natură foarte obișnuită. Preț ~. Alimentație ~e. 3) Care reprezintă o medie; cu valoare de mijloc. /<lat. medius
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

médiu (médii),

s.n. – Ambianță, mijlocire. Lat. medium (sec. XVIII). – Der. mediat, adj., din fr. médiat; imediat, adj., adv., din fr. immédiat; median, adj., din fr. médian; mediatiza, vb., din fr. médiatiser; mediator, s.m., din lat. mediator, apare la Radu Popescu (sec. XVIII); mediațiune, s.f., din fr. médiation; medie, s.f. (valoare mijlocie), din lat. media (sec. XIX).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia medii

MÉDIU

s.n. 1. Natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc. ♢ Mediu geografic = totalitatea condițiilor naturale exterioare ale vieții sociale, care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și unul dintre factorii care influențează dezvoltarea ei. ♦ Orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ♢ Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, folosită pentru înmulțirea microbilor în laborator în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 3. (În forma medium) (Cel) care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. médium].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia medii

MÉDIU, -IE

adj. De (la) mijloc, mijlociu; care formează, care constituie o medie. ♢ Învățământ mediu = treaptă imediat superioară învățământului elementar; termen mediu = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. [Pron. -diu. / < lat. medius].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia medii

MÉDIU

s.n. 1. Natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc. ♢ Mediu geografic = totalitatea condițiilor naturale exterioare ale vieții sociale, care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și unul dintre factorii care influențează dezvoltarea ei. ♦ Orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ♢ Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, folosită pentru înmulțirea microbilor în laborator în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 3. (În forma medium) (Cel) care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. médium].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia medii

MÉDIU, -IE

adj. De (la) mijloc, mijlociu; care formează, care constituie o medie. ♢ Învățământ mediu = treaptă imediat superioară învățământului elementar; termen mediu = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. [Pron. -diu. / < lat. medius].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia medii

MÉDIU1

s. n. 1. natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viața și dezvoltarea organismelor. ♢ orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. o ~ de cultură = soluție nutritivă sterilizată, pentru înmulțirea microbilor în laborator. 2. substanță care poate fi străbătură de un fluid. 3. societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 4. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. (< lat. medium)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia medii

MÉDIU2, -IE

adj. 1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie. o învățământ ~ = treaptă superioară învățământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. 2. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat. (< lat. medius)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia medii

PĂTLÁGINĂ,

pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia medii

PĂTLÁGINĂ

s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcințica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruțele (pl.), limbariță, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

pătlágină

s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

PĂTLÁGIN//Ă ~i

f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, și cu inflorescență în formă de spic în vârful unei codițe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

RĂCOVÍNĂ,

răcovine, s.f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s.f.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia medii

RĂCOVÍNĂ

s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scânteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

RĂCOVÍNĂ

s. v. mierluță, rocoțea, scân-teioară, scânteiuță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

răcovínă

s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

RĂCOVÍN//Ă ~e

f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare și păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe și cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii

TREMURĂTOÁRE

s. (BOT.; Briza media) (reg.) părășin, iarba-iepurelui.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia medii

tremurătoáre

(plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia medii

TREMURĂT//OÁRE ~óri

f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculețe și cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia medii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar