bábă (bábe),
s.f. –
1. Bătrînică,
bunică. –
2. Vrăjitoare,
ghicitoare. –
3. Pește,
zglăvoacă (
Cotus gobio). –
4. Larvă de
albină. –
5. Știulete de
porumb fără boabe. –
6. (Bucov.)
Ștergar cu care se
acoperă borcanele cu
fructe de
pădure,
legat ca o
basma de
femeie. –
7. (Mold.)
Cozonac cu
stafide. –
8. Bîrnă,
par; în
general bîrna de
sprijin. –
9. Ac de
făcut găici. –
10. Gaură,
butonieră. –
11. La unele
jocuri de
copii,
bile sau
monede aruncate într-o
groapă. –
12. (Arg.)
Cafenea,
cenaclu. Mr., megl.
baba. Sl.
baba (Miklosich,
Slaw. Elem., 14; Cihac; Lokotsch 146;
DAR), ca și bg., sb., slov., cr.,
pol.,
rus.
baba, alb.
babë, ngr. βάβα, βάβω (G. Meyer,
Neugr. St., II, 15), toate cu
sensuri care
oscilează între cel de „bătrînă” și cel de „
bunică”. Și
sensurile secundare coincid în
general cu
cele din
limbile slave (
pentru amănunt, cf.
DAR).
Sensurile 3-6 de
bazează pe o
presupusă asemănare a
obiectului cu o bătrînă;
sensurile 8-11 sînt
asociații de
idei irevențioase
între noțiunea de „
femeie” și
cea de „a
suporta” sau „a
primi”.
Sensul 7, care prin
natură aparține grupului 3-6, pare a
deriva direct din
pol., ca și fr.
baba. În sfîrșit,
sensul 12 pare a se
întemeia pe
dubla echivalență „bătrînă” și „
soție” (cf.
băbătie), pe de o
parte, și „
soție” = „
cămin” = „
cafenea”, pe de alta. –
Sensuri speciale:
zilele Babei, primele nouă
zile din
martie, sfîrșitul
iernii (
trebuie să se
înțeleagă zilele babei Dochia, personaj din
mitologia populară care are
corespondent în
mitologia altor popoare; cf. bg.
babini dni, ngr. οί μέρες τῆς γριᾶς, it. din Otranto
i giorni della vecchia, prov.
li jour de la vièio;
materiale la Rohlfs,
Quellen, 21-22);
baba oarba „
joc de
copii”, cf. bg.
slepa baba, iud. sp.
papasiéga, care pare a fi
rezultatul unei
combinații între baba [oarba] cu
[găina] oarbă. Der.
babalău, băbălău, s.m. (babalîc);
băbar, s.m. (
om căsătorit; bătrînel);
băbăret, s.n. (
adunare de
babe);
băbărie, s.f. (descîntec;
leac în
medicina populară);
băbătie, s.f. (babă;
nevastă);
băbesc, adj. (
propriu babelor);
băbește, adv. (ca
babele);
băbi, vb. (a îmbătrîni);
băboi, s.m. (
vrăjitoare bătrînă);
baborniță, s.f. (babă
decrepită). Toate der. sînt
normale. Din sl.
babuška,
formă dim.,
provine băbușcă, s.f. (
băbuță;
pește de
Dunăre, Leuciscus rutilus;
pasăre bătrînă, care nu mai cîntă;
butonieră), al
cărei pl. este
băbuște, cu
prima întrebuințare, și
băbuști în
celelalte cazuri. – Cf.
babcă, babiță.