definiția craci definiție dex

CRACI

s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.

CRACI

s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.

a da

(pe cineva) cu cracii-n sus expr. (vulg.) 1. a trânti (pe cineva) la pământ. 2. a poseda sexual (pe cineva).

a da craci

expr. (în fotbal) a strecura mingea printre picioarele adversarului.

a fi numai craci

expr. (d. femei) a avea picioarele lungi.

ca pasărea pe cracă

expr. (pop.) trecător, efemer.

CRAC²,

craci, s.m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRAC¹

interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). – Onomatopee. Cf. fr. crac.

CRAC

s. v. braț, coardă, cracă, creangă, membru inferior, picior, ramificație, ramură.

CRAC

s. v. braț.

crac

s. m., pl. craci

crac

interj.

CRAC ~i

m. pop. 1) Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. 2) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor. 3) Fiecare braț al unui obiect ramificat. /<bulg. krak

crac (cráci),

s.m. – 1. Picior. – 2. Picior de compas. – 3. Picior, braț la diverse instrumente. – 4. Creangă. – 5. Braț de rîu. – 6. Ramificație a unui lanț muntos. – 7. Piesă care leagă furgonul de avantren. Bg. krak „picior” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89), sb. krak, pol. krok. – Der. cracă, s.f. (ramură, creangă; corn de animal). DAR declară că relația etimologică a lui crac cu cracă nu este clară, ceea ce este poate prea subtil, avînd în vedere identitatea de sensuri, rut. krak „ramură” și folosirea comună în toate limbile a noțiunii de „picior” în locul celei de „tulpină”. – Der. crăcui, s.n. (picior de pasăre); crăcel, s.m. (plante, Plantago lanceolata, Cerastium cerastoides); crachiță, s.f. (cracă bifurcată cu care se culeg fructele mari); cracoș, adj. (cu picioarele desfăcute; cu picioarele curbate); crăcoiat, adj. (cu picioarele curbate); crăcărie, s.f. (morman de crengi; mulțime de crengi); crăcos, adj. (frunzos, stufos); crăcuros, adj. (frunzos); crăcan, s.m. (picior; om cu picioare lungi; Arg., pantaloni), cf. sb. krakan „cu picioare lungi”; crăcană, s.f. (ramură bifurcată, folosită ca prăjină, sprijin, proptea etc.; sapă cu două vîrfuri; corn de plug; fiecare dintre cele două vîrfuri ale suveicii; ac de împănat; mai pentru pavaj; trepied; furcă; varietate de struguri), pe care DAR îl leagă în mod curios de fr. carcan; crăcănel, s.m. (cu picioarele curbate); crăcăna, vb. (a desface picioarele; a întinde; a propti crengile cu furci); crăcănos, adj. (rămuros); crăci, vb. (a desface picioarele; a propti crengile cu furci; a despărți, a despica), pentru a cărui răspîndire generală cf. ALR, II, 67.

crac

interj. – Exprimă zgomotul unui obiect ce se sparge. Creație expresivă, cf. fr. crac, sp. cras, cris.

crac,

craci s.m. 1. picior. 2. (la pl. – la fotbal) minge strecurată printre picioarele adversarului.

CRÁCĂ,

crăci, s.f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ♢ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac².

CRÁCĂ

s. v. ramură.

crácă

s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

CRÁC//Ă crăci

f. Ramură de copac; creangă. ♢ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac

CRĂCÍ,

crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac².

CRĂCÍ

vb. v. crăcăna.

crăcí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. crăceáscă