Definitia regele definitie DEX Online, dictionar roman

RÉGE,

regi, s.m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanța, prin competența sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de șah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărțile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia regele

RÉGE

s. 1. (POL.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 2. v. popă.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regele

rége

s. m., pl. regi

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia regele

RÉG//E ~i

m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rigă; monarh; suveran; împărat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ♢ ~ele animalelor denumire dată leului. ~ele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de șah) Piesă care ocupă o poziție principală. 4) (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, ~gis

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia regele

rége (régi),

– Monarh. Lat. regem (sec. XIX). Este dubletul lui rigă, s.m. (rege), înv., din mgr. ῥήγας, cf. mr. rigă, alb. reg, v. sb. riga. – Der. regal, adj., din lat. regalis (sec. XIX); regală, s.f. (cană de bere; țigară populară în trecut); regalist, s.m. (partizan al regelui), format după fr. royaliste; regalitate, s.f. (monarhie); regat, s.n. (stat guvernat de rege), var. înv. rigat, de la rigă; regățean, adj. (din România înainte de unirea din 1918); regent, s.m., din fr. régent; regență, s.f., din fr. régence; regesc, adj. (de rege, regal); regește, adv. (ca regii); regină, s.f., din lat. regina (sec. XIX).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia regele

RÉGE

s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (Fig.) Stăpân recunoscut (pentru puterea, pentru importanța sa). 3. Piesa principală la jocul de șah. ♦ Popă, rigă (la cărți). [< lat. rex].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia regele

RÉGE

s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoană care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanța, reputația sa. 3. piesa principală la jocul de șah. ♢ crai, popă, rigă la jocul de cărți. (< lat. rex)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia regele

REGEÁ

s. v. cerere, doleanță, protecție, rugă, rugăciune, rugăminte, solicitare, sprjiin.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regele

regeá

s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia regele

regeá (regéle),

s.f. – 1. Rugăminte, cerere. – 2. Cel care intervine, avocat. – Var. răgea, rigea. Tc. reca, din arab. riğa „speranță” (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥιτδᾶς, alb., bg. riğa. – Der. regeal (var. rigeal, răgeal), s.m. (demnitar turc, ministru), din tc. rical; definitie/regealâc">regealîc, s.n. (intervenție). Toate aceste cuvinte sînt înv.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia regele