piédin (-ni),
s.m. –
Primele fire de
urzeală nețesute. – Var.
piedin, s.n.,
chiedin. Mr., megl.
piadin. Lat. *
pĕdĭnus, de la
pĕdem (
Candrea,
Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Pușcariu 1307;
Candrea-
Dens., 1378; REW 6354), cf. it.
pedano, pedene, penero, sicil.
pédinu. Alb.
pedim pare să
provină din
rom. (Jokl,
RF, II, 246).