bábă (bábe),
s.f. –
1. Bătrînică, bunică. –
2. Vrăjitoare, ghicitoare. –
3. Pește,
zglăvoacă (Cotus gobio). –
4. Larvă de
albină. –
5. Știulete de
porumb fără boabe. –
6. (Bucov.) Ștergar cu care se acoperă
borcanele cu
fructe de
pădure,
legat ca o
basma de
femeie. –
7. (Mold.)
Cozonac cu
stafide. –
8. Bîrnă,
par; în
general bîrna de
sprijin. –
9. Ac de
făcut găici. –
10. Gaură, butonieră. –
11. La unele
jocuri de
copii,
bile sau monede aruncate într-o
groapă. –
12. (Arg.) Cafenea,
cenaclu. Mr., megl.
baba. Sl.
baba (Miklosich,
Slaw. Elem., 14; Cihac; Lokotsch 146;
DAR), ca și bg., sb., slov., cr.,
pol.,
rus.
baba, alb.
babë, ngr. βάβα, βάβω (G. Meyer,
Neugr. St., II, 15), toate cu sensuri care oscilează
între cel de „bătrînă” și cel de „bunică”. Și sensurile secundare
coincid în
general cu
cele din
limbile slave (pentru
amănunt, cf.
DAR). Sensurile 3-6 de bazează pe o presupusă
asemănare a
obiectului cu o bătrînă; sensurile 8-11 sînt asociații de
idei irevențioase
între noțiunea de „
femeie” și
cea de „a suporta” sau „a
primi”. Sensul 7, care prin
natură aparține
grupului 3-6, pare a deriva
direct din
pol., ca și fr.
baba. În sfîrșit, sensul 12 pare a se întemeia pe
dubla echivalență „bătrînă” și „
soție” (cf.
băbătie), pe de o
parte, și „
soție” = „
cămin” = „cafenea”, pe de alta. – Sensuri speciale:
zilele Babei, primele nouă
zile din martie, sfîrșitul
iernii (trebuie să se
înțeleagă zilele babei Dochia, personaj din mitologia populară care are corespondent în mitologia
altor popoare; cf. bg.
babini dni, ngr. οί μέρες τῆς γριᾶς, it. din Otranto
i giorni della vecchia, prov.
li jour de la vièio; materiale la Rohlfs,
Quellen, 21-22);
baba oarba „
joc de
copii”, cf. bg.
slepa baba, iud. sp.
papasiéga, care pare a fi rezultatul unei combinații
între baba [oarba] cu
[găina] oarbă. Der.
babalău, băbălău, s.m. (babalîc);
băbar, s.m. (
om căsătorit; bătrînel);
băbăret, s.n. (
adunare de
babe);
băbărie, s.f. (descîntec;
leac în medicina populară);
băbătie, s.f. (babă;
nevastă);
băbesc, adj. (
propriu babelor);
băbește, adv. (ca
babele);
băbi, vb. (a îmbătrîni);
băboi, s.m. (vrăjitoare bătrînă);
baborniță, s.f. (babă decrepită). Toate der. sînt normale. Din sl.
babuška,
formă dim., provine
băbușcă, s.f. (băbuță;
pește de Dunăre, Leuciscus rutilus;
pasăre bătrînă, care nu mai cîntă; butonieră), al
cărei pl. este
băbuște, cu
prima întrebuințare, și
băbuști în celelalte
cazuri. – Cf.
babcă, babiță.