definiția campuri definiție dex

BUMBAC-DE-CÂMP

s. v. bumbăcariță.

BUSUIOC-DE-CÂMP

s. v. apărătoare.

camp

s.n. (reg.) cuarț (amestecat cu elemente metalice).

CÂMP,

câmpuri, s.n. și (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ♢ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ♢ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc. Spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ♢ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ♢ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.

CÂMP

s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheață = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producție. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noțional, câmp semantic; câmp noțional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.

CÂMP

s. v. țară.

câmp

s. n., pl. câmpuri (și câmpi în expr.: a bate, a lua câmpii)

CÂMP ~uri

n. 1) Întindere vastă de pământ cu suprafața uniformă fără accidente însemnate de teren; câmpie; șes. ♢ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbește (de disperare, de supărare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Întindere de pământ în afara unei localități. În plin ~. 3) Teren semănat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de luptă. ~ de observație. 5) Fondul unui tablou, a unei țesături etc. 6) Spațiu în care se exercită acțiuni de forță asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. și câmpi în expresii] /<lat. campus

CÂMP

s. n. 1. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. 4. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)

câmpul luncii

expr. (glum.) șomaj.

CHIMION-DE-CÂMPURI

s. v. cernușcă, negrușcă.

CIMBRU-DE-CÂMP

s. v. cimbrișor.

CINSTEA-CÂMPULUI

s. v. ștevie.

cîmp (-puri),

s.n. – 1. Șes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porțiune, suprafață. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Pușcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (țărănesc, campestru); cîmpeancă, s.f. (țărancă); cîmpenesc, adj. (țărănesc, rustic); cîmpenește, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s.f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliță”.

COCOȘEL-DE-CÂMP

s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.

cocoșél-de-câmp

(bot.) s. m., pl. cocoșéi-de-câmp

CURECHI-DE-CÂMP

s. v. rapiță.

FLOAREASOARELUIDECÂMP

s. v. aglică.

FLOARE-DE-CÂMP-GÁLBENĂ

s. v. barba-caprei.

frág-de-câmp

s. m.

garoáfă de câmp

s. f. + prep. + s. n.

GREIER DE CÂMP

s. (reg.) scripcăraș.

iárba-câmpului

s. f.

IN-DE-CÂMP

s. v. ineață.

jále de câmp

(bot.) s. f.

JALEȘ DE CÂMP

s. v. salvie.

MĂRARUL-CÂMPULUI

s. v. nemțișor.

mólie-de-câmp

s. f. (sil. -li-e), art. mólia-de-câmp (sil. -li-a)

MORCOV-DE-CÂMP

s. v. rușinea-fetei.

nemțișór de câmp

s. m. + prep. + s. n.

pătrunjél-de-câmp

s. m. (sil. -trun-)

RAPIȚĂ DE CÂMP

s. v. muștar, nap sălbatic.

SALATĂ DE CÂMP

s. v. grâușor, sălățea, untișor.

salátă-de-câmp

s. f.

SĂFINDEI-DE-CÂMP

s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

șoárece de câmp

s. m. + prep + s. n.

tămâíță-de-câmp

s. f.

TROSCOT-DE-CÂMP

s. v. scârțâitoare, troscoțel.

ZAMBILĂ-DE-CÂMP

s. v. toporaș, violetă, viorea.