ferăstrắu (-aíe),
s.n. –
1. Unealtă prevăzută cu o
lamă pentru tăiatul lemnelor. –
2. Joagăr. –
3. Plantă (
Helianthemum vulgare). –
4. Nume vulgar al
constelației Casiopeea. Mag.
fürészni „a
tăia cu
ferăstrăul”, prin
intermediul var.
firisău, care
presupune un
prototip mag. *
füresző (Pușcariu,
Dacor., VII, 467; Pușcariu,
Lr., 31;
DAR; cf. Cihac, II, 498; Gáldi,
Dict., 90);
numele mag. al
uneltei este
füresz.
Numeroase var.:
feres(t)eu,
feres(t)ău, heres(t)eu, herăs(tr)ău, fieres(t)eu, fierăs(tr)ău,
ultimele prin
încrucișare cu
fier.
Sensul 4 pare a
reprezenta alt cuvînt mag.
forasztὁ (Gáldi,
Dict., 129). – Der.
ferăst(r)ui (var.
fierăst(r)ui), vb. (a
tăia cu
ferăstrăul). Din mag.
füresz „ferăstrău”
derivă și
firesar, s.m. (
insectă, Rynchites cupreus), și
firiz, s.n. (Trans., ferăstrău de
mînă).