Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția portile definiție dex
portile
găsește rime pentru
portile
Cuvinte apropiate:
portice
a avea poartă-n casă
expr. (intl. – la
jocul
de table)
a fi
inatacabil
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia portile
POÁRTĂ,
porți
, s.f.
1.
Deschidere
amenajată
într-un
zid
, într-un
gard
etc. în care s-au
prins
cu
balamale
tăblii
de
lemn
, de
fier
etc.
pentru
a
permite
accesul
din
interior
în
exterior
și
invers
;
deschizătura
împreună
cu
tăblița
, cu
balamalele
etc.;
tăblia
care
închide
deschizătura
. ♢
Loc
. adv.
Poartă
-n
poartă
cu cineva
=
față
în
față
,
vizavi
,
peste
drum
. ♢ Expr.
A
bate
la toate porțile
(sau la
porțile cuiva)
= a se
adresa
tuturor
,
solicitând
sprijin
,
ajutor
într-o
împrejurare
grea
.
Poartă
de
scăpare
=
mijloc
de a
ieși
dintr-o
situație
dificilă
.
A
sta
(sau
a
rămâne
, a se
uita
) ca
vițelul
la
poarta
nouă
= a
sta
(sau a
rămâne
, a se
uita
)
uimit
,
nedumerit
,
dezorientat
(în
fața
unei
situații
noi și
neașteptate
,
căreia
nu-i
poți
face
față
). ♦
Intrare
într-o
cetate
sau într-un
oraș
. ♦
Regiune
periferică
din
jurul
unui
oraș
, al unui
ținut
, al unei
țări
;
margine
,
hotar
. ♦ Fig.
Cale
de
acces
;
posibilitate
de a
realiza
ceva,
mijloc
.
2.
Ușă
la
intrarea
principală
a unei
clădiri
;
p. ext.
casă
,
gospodărie
. ♢ Expr.
Din
poartă
în
poartă
= din
casă
în
casă
, dintr-un
loc
într-
altul
.
3.
Arcul
pe care
îl
formează
o
conductă
de
aer
comprimat
traversând
galeria
unei
mine
.
4.
Cadru
format
din
două
bare
verticale
unite
la
capătul
de
sus
printr-o
bară
orizontală
(de care se
prinde
o
plasă
),
instalat
pe
terenurile
de
sport
, în care se
urmărește
introducerea
mingii
sau a
pucului
la unele
jocuri
sportive
(
fotbal
,
handbal
,
hochei
etc.).
5.
Vale
îngustă
prin care o
apă
își
deschide
trecerea
între
două
șiruri
de
munți
;
pas
,
trecătoare
,
defileu
. ♦
Loc
îngust
între
pereții
de
stâncă
ai
vârfurilor
de
munte
, prin care se
trece
pe
alt
versant
.
6.
(Înv.; în
epoca
suzeranității
turcești
asupra
țărilor
române
)
Reședința
,
curtea
sultanului
sau a unui
pașă
;
p. ext.
Imperiul
Otoman
. – Lat.
porta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia portile
POÁRTĂ
s.
I.
1.
prag
,
ușă
, (Dobr.)
tocat
.
(A
ieșit
în ~.)
2.
(
SPORT
)
(livr.)
but
.
(
Apără
~
echipei
de
fotbal
.)
II.
(
IST
.)
1.
(n. pr.) v.
Imperiul
otoman
.
2.
lude
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia portile
poártă
(constr., geogr.,
sport
) s. f., g.-d.
art
.
pórții
;
pl.
porți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia portile
Poártă
(
reședința
sultanului
) s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia portile
POÁRT//Ă porți
f
. 1)
Deschizătură
într-un
gard
sau
zid
care
face
posibilă
intrarea
într-un
spațiu
împrejmuit
și
ieșirea
din el. 2)
Panou
mobil
(
simplu
sau
dublu
) care
închide
această
deschizătură
.
♢ Din ~ în ~
din
casă
în
casă
; la
fiecare
casă
.
~-n ~
peste
drum
;
vizavi
.
A se
uita
(
sau
a
sta
,
a
rămâne
)
ca
vițelul
la ~ nouă
a
rămâne
dezorientat
,
uluit
în
fața
unei
situații
neașteptate
.
A
bate
la toate porțile
a se
adresa
tuturor
după
ajutor
. 3)
Loc
de
intrare
(
special
amenajat
) într-un
oraș
sau într-o
cetate
. 4)
Cadru
cuprins
între
două
bare
verticale
unite
în
partea
de
sus
printr-o
orizontală
și
închis
printr-o
plasă
, în care se
trimite
mingea
sau
pucul
la unele
jocuri
sportive
. 5)
înv
.
Curtea
sultanului
turcesc
. ♢
~a
Otomană
Imperiul
Otoman
. 6)
Vale
îngustă
între
două
șiruri
de
munți
(prin care
trece
o
apă
curgătoare
). [G.-D.
porții
] /<lat.
porta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia portile
poártă
1
,
pórți
,
cal
mătăhălos
și
urât
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia portile
poártă
2
,
pórți
,
s.f. (
reg
.)
mal
,
țărm
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia portile
poártă (pórți),
s.f. –
1.
Deschizătură
și
loc
de
trecere
într-un
loc
împrejmuit
. –
2.
Imperiul
otoman
. – Mr., megl.
poartă
,
istr.
poartę.
Lat.
porta
(Pușcariu 1347;
Candrea
-
Dens
., 1421; REW 6671), cf. it., prov., cat.,
port
.
porta
,
fr.
porte
, sp.
puerta.
– Der.
portar
(mr.
purtar
), s.m. (
paznic
; Munt.,
șambelan
,
boier
însărcinat
cu
protocolul
, cel care
introduce
trimișii
Porții
; Mold.,
comandantul
cetății
Suceava
,
capitala
țării
,
șeful
armatei
),
ar
putea
reprezenta
direct
lat.
portārius
(Pușcariu 1358; REW 6673);
portăreasă
,
s.f. (
femeie
care
păzește
poarta
);
portărel
,
s.m. (înv.,
slujbaș
domnesc
subordonat
marelui
portar
;
executor
judecătoresc
);
portărie
,
s.f. (
meseria
de
portar
). – Der. neol.
portic
,
s.n., din fr.
portique
;
portieră
,
s.f., din fr.
portière
;
portal
,
s.n., din fr.
portail.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia portile
Sublíma Poártă
s. pr. f. (
sil
.
-bli-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia portile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK