nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în față unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj. ] – Ne- + dumerit.
adj. 1. v. mirat. (Om ~.) 2. v. nelămurit. 3. v. dezorientat.
Care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru. /ne- + dumerit
nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. nedumereáscă
tranz. (persoane) A pune în încurcătură, trezind mirare. /Din nedumerit