Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția necazurile definiție dex
necazurile
găsește rime pentru
necazurile
A AVEA NECAZURI
a-i
ajunge
cuțitul
la
os
, a se
arde
, a o
băga
pe
mânecă
, a o
beli
, a
beli
belengherul
/
belibarezul
, a o
carcalisi
, a
căca
steagul
, a
cădea
cu curu-n
pulă
, a
cădea
din
lac
în
puț
, a
cădea
mesa
, a
cădea
pe
bec
, a se
căptuși
, a da de
bucluc
/ de
dracu
’, a da
pielea
peste
cap
, a fi în
budă
/ în
pom
, a fi în
rahat
pînă
în / la
gât
, a
fute
calul
în
pizdă
, a-i
ieși
pe
nas
, a i se
înfunda
(
cuiva
), a-l
lua
aghiuță
/
benga
, a
lua
apă
la
galoși
, a o
lua
în
barbă
/
bâză
/ în
freză
, a o pune de
mămăligă
, a o
rupe
în
fericire
, a o
sfeterisi
, a se
potcovi
, a-l
vedea
ăl-de-
Sus
, a
vedea
dracul
/ pe
naiba
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia necazurile
a-și îneca amarul / grijile / necazurile în băutură
expr.
a se
apuca
de
băut
(
din
cauza
unei
decepții
, a unor
supărări
etc.
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia necazurile
NECÁZ,
necazuri
, s.n.
1.
Stare
a celui
necăjit
;
supărare
,
mâhnire
,
tristețe
,
amărăciune
;
suferință
. ♢ Expr.
La
necaz
= în
momente
de
supărare
; într-un
moment
critic
, în
primejdie
.
2.
Ceea ce
provoacă
cuiva o
suferință
fizică
sau
morală
;
neajuns
,
neplăcere
,
impas
; (la pl.)
încercări
,
greutăți
.
3.
Pornire
împotriva
cuiva;
mânie
,
furie
,
ciudă
,
pică
. ♢
Loc
. prep.
În
necazul
(cuiva) = cu
intenția
de a
supăra
(pe cineva). ♢
A avea
necaz
(pe cineva) = a fi
supărat
(pe cineva), a
purta
(cuiva)
pică
.
A-i fi
(cuiva)
necaz
= a-i fi
ciudă
, a-i
părea
rău
(de ceva).
A-i
face
(cuiva)
în
necaz
= a
supăra
(pe cineva)
intenționat
.
De
necaz
= ca
ripostă
la o
nemulțumire
;
pentru
a-și
exprima
ciuda
,
mânia
. [Var.: (
reg
.)
năcáz
s.n.] – Cf. sl.
nakazŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia necazurile
NECÁZ
s.
1.
v.
mâhnire
.
2.
neplăcere
,
supărare
, (înv. și pop.)
price
, (înv.)
săblaznă
,
scădere
,
siclet
.
(
Multe
~
uri
a
avut
de
îndurat
.)
3.
păs
,
supărare
.
(Și-a
spus
pe
îndelete
~.)
4.
v.
încercare
.
5.
greutate
,
încercare
,
nevoie
,
suferință
,
vicisitudine
, (înv.)
ispită
.
(A
trecut
prin
multe
~
uri
.)
6.
belea
,
bucluc
,
dandana
,
încurcătură
,
năpastă
,
neajuns
,
nemulțumire
,
nenorocire
,
neplăcere
,
nevoie
,
pacoste
,
pocinog
,
rău
,
supărare
, (înv. și pop.)
poznă
,
răutate
, (pop.)
alagea
,
daraveră
,
păcat
,
ponos
,
potcă
,
poticală
,
zăduf
, (înv. și
reg
.)
nacafa
,
nagodă
, (
reg
.)
dănănaie
,
încurcală
,
năzbâcă
,
năzdrăvănie
,
păcostenie
,
șugă
,
șugubină
,
toroapă
, (prin Mold.)
bacală
, (Transilv.)
bai
, (
Ban
.,
Maram
. și Bucov.)
bedă
, (Mold.)
chichion
, (Olt. și
Ban
.)
cotoarbă
, (Olt.,
Ban
. și Transilv.)
dabilă
, (înv.)
nesosință
,
nevoință
,
patimă
,
satara
,
stenahorie
.
(Ce ~ a
căzut
pe el!)
7.
v.
nervozitate
.
8.
v.
invidie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia necazurile
Necaz
≠
bucurie
,
satisfacție
,
plăcere
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia necazurile
necáz
s. n., pl.
necázuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia necazurile
NECÁZ ~uri
n
. 1)
Situație
complicată
și
neplăcută
.
♢ Ce ~!
ce
supărare
!
La ~
a) în
momente
de
supărare
; b) într-un
moment
critic
. 2)
Senzație
de
suferință
(
fizică
sau
morală
);
neplăcere
;
impas
.
♢ A
trage
multe
~
uri
a avea de
suportat
multe
suferințe
. 3)
Pornire
ascunsă
(
împotriva
cuiva);
pică
;
ciudă
.
♢ De ~
de
ciudă
.
Mai
mare
~ul!
se
spune
,
când
cineva
ratează
o
ocazie
sigură
.
A
muri
(
sau
a
crăpa
) de ~
a nu mai
putea
de
ciudă
.
A avea ~ pe cineva
a) a
nutri
dușmănie
nemărturisită
împotriva
cuiva; b) a fi
supărat
pe cineva.
A
face
haz
de ~
a
simula
voia
bună
pentru
a-și
ascunde
amărăciunea
. /cf. sl.
nakazu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia necazurile
necáz (necázuri),
s.n. –
1.
Chin
,
dezgust
,
neplăcere
. –
2.
Ciudă
,
supărare
. –
3.
Invidie
. – Var. (Mold.)
năcaz
.
Sl.
nakazŭ
„
instrucție
”, din
nakazati
„a
pedepsi
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
31; Cihac, II, 208), cf. bg.
năkaz
„
nenorocire
”, sb.
nakaz
„
avorton
”,
ceh
.
nakaz
„
epidemie
”. – Der.
necăji
,
vb. (a
întrista
, a mîhni; a se
supăra
; a
contraria
, a
înfuria
);
necăjicios
,
adj. (
irascibil
);
necăjos
,
adj. (
rar
,
supărător
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia necazurile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK