Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cari definiție dex
cari
găsește rime pentru
cari
Cuvinte apropiate:
acari
,
bari
,
cali
,
capri
,
car
(insectă),
car
(vehicul),
car
(piesă),
cara
,
card
,
cardi
,
care
,
caria
,
caric
,
carie
,
cario
,
carni
,
caro
,
carp
,
cart
,
carvi
,
cași
,
cavi
,
căci
,
cădi
,
căi
,
căli
,
căni
,
căoi
,
căra
,
căvi
,
câci
,
câi
,
câr
,
câră
,
cârâi
,
cârc
,
cârci
(verb),
cârci
(s.m.),
cârd
,
cârmi
,
cârn
,
cârni
,
cârpi
,
cârti
,
ceri
,
ciri
,
cori
,
cori
,
cri
,
dârî
,
jări
,
mări
,
mări
,
ocări
,
ocărî
,
pari
,
pări
,
pârî
,
rări
,
sari
,
sari
,
sări
,
scări
,
târî
,
vari
,
vârî
,
zări
CAR
1
,
cari
, s.m.
Nume
dat
mai
multor
specii
de
insecte
mici
dăunătoare
, din
ordinul
coleopterelor
, cu
corpul
păros
și cu
picioarele
scurte
, care
trăiesc
în
lemn
și se
hrănesc
cu acesta. – Lat.
carius
(=
caries
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cari
car
(
insectă
) s. m., pl.
cari
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cari
CAR
2
~i
m
. 1)
la pl.
Specie
de
insecte
mici
,
dăunătoare
,
având
corpul
păros
și
picioare
scurte
, care
trăiesc
în
lemn
și se
hrănesc
cu acesta. 2)
Insectă
din această
specie
. /<lat.
carius
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cari
car (cári),
s.m. –
Specie
de
insectă
mică
dăunătoare
(Anobium
pertinax
). – Var. (înv.)
cariu
. Lat.
caries
(Schuchardt,
ZRPh.,
XXVI, 411; REW 1697), sau
carius
(Pușcariu 293;
Candrea
-
Dens
., 259); cf. sp.
caronjo, caroncho
, arag.,
port
.
quara
, cat.
quer
. – Der.
cări,
vb. (a
găuri
, a
roade
, a mînca);
cărete
,
s.m. (
car
,
insectă
), pe care Diculescu,
Elementele
, 455,
îl
derivă
, prin
intermediul
unei
forme
ipotetice
*
scărete
, de la gr. σϰαρίς (
pentru
valoarea
de
singularizare
a suf. -
ete
, cf.
Graur
,
BL,
II, 246-9).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cari
cară-te!
interj.
pleacă
!,
du
-te!,
fugi
!,
dispari
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cari
CAR DE ASÁLT
s. v.
tanc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cari
CÁRE
pron. interog.-rel.
I.
(
Pronume
relativ
; are
rol
de
conjuncție
, ca
element
de
legătură
între
propoziția
regentă
unde se
află
numele
căruia
îi ține
locul
și
propoziția
subordonată
).
1.
(
Introduce
propoziții
atributive
)
Cartea
pe care
trebuia
să ți-o
aduc
am
pierdut
-o
. ♢ (
Introduce
propoziții
atributive
circumstanțiale
)
a)
(Cu
nuanță
finală
)
Să ia
călăuză
din
sat
, care să
le
arate
drumul
.
b)
(Cu
nuanță
condițională
)
Ce
holeră
ar
fi aceea care i-
ar
lăsa
neatinși
pe
oamenii
mei
?
2.
(Cu
valoare
de
pronume
demonstrativ
) Cel ce,
cine
; acela..., ce... ♦ (Cu
sens
neutru
) Ceea ce. ♢
Loc
. conj.
După care
= după aceea.
Care va
(sau
vra
)
să
zică
= ceea ce
înseamnă
, prin
urmare
.
3.
(Cu
valoare
de
pronume
nehotărât
)
a)
Fiecare
.
Le
porunci
să
meargă
care pe unde va
putea
. ♢ Expr. (
Să
)
nu care
cumva
= nu
cumva
să...
Nu care
cumva
... ?
= (
oare
) nu
cumva
... ?
b)
(în
corelație
cu
sine
însuși
exprimă
ideea
de
opozitie
sau de
distribuție
)
Unul
...
altul
, acesta... acela...,
parte
...
parte
... ♢ Expr.
Care
(
mai
)
de care
=
unul
mai
mult
(sau mai
tare
)
decât
altul
, pe
întrecute
.
II.
(
Pronume
interogativ
,
folosit
pentru
a
afla
despre
cine
sau
despre
ce este
vorba
ori în ce
fel
se
prezintă
o
ființă
sau un
lucru
)
Care n-a
înțeles
întrebarea
?
♢ (
Introduce
propoziții
interogative
indirecte
)
L-a
întrebat
care îi
place
mai
mult
. ♢ Expr.
Care alta?
= ce
altceva
?
Care pe care?
= care din
doi
e mai
tare
? ♢ (Cu
valoare
de
adjectiv
interogativ
)
Care
om
nu ține la
viața
lui?
[
Gen
.-
dat
. sg. m.
căruia
,
f.
căreia
,
gen
.-
dat
. pl. m. și f.
cărora
; (
când
are
valoare
de
adjectiv
interog.-rel.)
gen
.-
dat
. sg. m.
cărui
,
f.
cărei
,
gen
.-
dat
. pl. m. și f.
căror
.
Nom
. sg. m. și: (înv.)
carele
;
nom
. pl. m. și f. și:
cari
] – Lat.
qualis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cari
CÁRE
conj. v.
cum
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cari
CÁRE
pron., adj.
1.
pron. v.
cine
. (~
vine
la
mine
?)
2.
adj. v.
ce. (~
vânt
te-a
adus
pe
aici
?)
3.
pron. ce, (pop.) de.
(Cei ~
priveau
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cari
CÁRE
pron. v.
cine
,
fiecare
,
fiecine
,
oricare
,
oricine
,
orișicare
,
orișicine
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cari
cáre
adj. m., g.-d.
cărui
;
f. sg.
cáre,
g.-d.
cărei
;
pl. m. și f.
cáre,
g.-d.
căror
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cari
cáre
pr. m., g. (
al)
căruia
absolut
sau
postpus
, d.
cărui
antepus
al
căruia
;
f. sg.
cáre,
g. (
al)
căreia
absolut
sau
postpus
,
al
cărei
antepus
, d.
căreia
;
pl. m. și f.
cáre,
g. (
al)
cărora
absolut
sau
postpus
,
al
căror
antepus
, d.
cărora
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cari
CÁRE
1
pron. interog. (se
folosește
pentru
a
obține
informații
despre
un
obiect
necunoscut
)
~
carte
?, ~-i
acolo
? ♢ ~ alta?
ce
altceva
?
~ pe ~?
cine
din
doi
va
reuși
? /<lat.
qualis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cari
CÁRE
2
pron. rel. (se
folosește
pentru
a
indica
un
obiect
neidentificat
)
Ce.
Câinele
~
latră
nu
mușcă
. ♢ ~ va să
zică
prin
urmare
.
Să nu ~
cumva
nu
cumva
să. /<lat.
qualis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cari
cáre
pron. –
1.
Pron. relativ:
mîndra care-mi
place
(
Popular
Jarnik). –
2.
Pron.
inter
.
propriu
-
zis
sau cu
funcție
adj.:
spune
,
bade
,
adevărat
,
pentru
care m-ai
lăsat
?
(
Popular
Reteganul),
în care
pat
vrei
să
dormi
?
(I.Teodoreanu). –
3.
Cel care (pron. dem., prin
eliminarea
antecedentului
):
care-a
fost
voinic
mai
mare
,
acum
e
legat
mai
tare
(
Popular
Jarnik) –
Care (mai ) de care
. –
Care pe care. –
Care ... care
. –
Care
cumva
.
– La care,
drept
care.
–
Care va să
zică
. –
4.
Fiecare
(pron. indef.):
să
spuie
care
orice
știe
(A. Pann). –
5.
Fiindcă
,
pentru
că (
funcție
de conj.) Cu această
folosire
, înv. sau pop., pare a
proveni
din
folosirea
rel.
fără
prep. la
cazurile
oblice
.
Așa
cum
Gr.
Alexandrescu
a
putut
scrie
fiii
Romîniei care
tu
o ai
cinstit
(unde
care
=
pe care
), Neculce
scrisese
Înainte
au
arătat
-o
împăratului
, care s-au
mirat
și
împăratul
(unde
care
=
de care
). De
aici
sensul
pe care l-
am
semnalat:
pusesem
de gînd ... să
las
prăvălia
, care nu mai
poate
omul
de atîtea
angarale
(Caragiale). – Mr.
care, cari
, megl.
cari,
istr.
cǫre
.
Care
, m. și f.;
gen
.
cărui
(a)
, f.
cărei
(a)
; pl.
care
(var.
cari
,
fără
justificare
), g.
căror
(a)
.
Formele
cu
a
paragogic
se
folosește
numai
cu
funcție
pronominală
.
Formele
art
.
carele
, f.
carea
, pl.
carii
, sînt înv. Lat.
qualis
(Cipariu,
Gram
.,
264; Pușcariu 290;
Candrea
-
Dens
., 262; REW 6927;
DAR
); cf. it.
quale
, prov.,
port
.
qual
, fr.
quel
, sp.
cual
. Comp.
careși
,
pron. (înv., cel ce;
fiecare
), cu
-și
, ca
însuși
,
cineși
;
careva
, pron. indef. (cineva,
oarecare
), cu -
va
, ca
cineva
;
fiecare
, pron. indef. (
fiecare
;
oricare
), cu
fie
;
nicicare
, pron. indef. (nici
unul
,
nimeni
);
niscare
(var.
niscai
,
niscaiva
; istr.
mușcǫrle
), adj. indef. (
vreunul
), cu
nuș
,
forma
abreviată
de la
nu
știu
, ca în
nuș
ce s-a
făcut
(după Pușcariu 1175,
direct
din lat.
nescio quales
);
oarecare
, adj. indef., cu
oare
;
oricare
(var.
vericare
), adj. indef., cu
ori
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cari
cáre
1
pr. int. m. și f., sg. și pl.; g. sg.
independent
/
postpus
m.
cắruia
,
f.
cắreia
( A
căruia
dintre
ei este
casa
?/În
casa
căruia
ai
intrat
?);
antepus
(al, a, ai,
ale
)
m.
cắrui
,
f.
cắrei
(În a
cărui
casă
ai
intrat
?);
d. sg. m.
cắruia
,
f.
cắreia
(
Căruia
dintre
ei i-ai
dat
?)
: g. pl.
independent
/
postpus
cắrora
,
antepus
(al, a, ai,
ale
)
cắror
;
d. pl. m. și f.
cắrora
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia cari
cáre
2
pr. rel. m. și f., sg. și pl.; g. sg.
antepus
(al, a, ai,
ale
)
m.
cắrui
(0
mul
în a
cărui
casă
am
intrat
),
f.
cắrei
;
postpus
m.
cắruia
(
Omul
în
casa
căruia
am
intrat
),
f.
cắreia
;
d. sg. m.
cắruia
,
f.
cắreia
;
g. pl.
antepus
m. și f.
(al, a, ai,
ale
)
cắror
,
postpus
cắrora
;
d. pl. m și f.
cắrora
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia cari
cáre
3
adj. pr. m. și f., sg. și pl.; g.-d. sg. m.
cắrui
(
Cărui
om
i-ai
spus
?
Casa
cărui
om
este asta?);
f.
cắrei
;
pl. g.-d. m. și f.
cắror
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia cari
care ești din Focșani?
expr. (deț.)
cine
poate
să-mi
aprindă
o
țigară
?
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cari
care va să zică
loc
. conjcț.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cari
CĂRÁ,
car
, vb. I.
1.
Tranz. A
duce
ceva dintr-un
loc
în
altul
; a
transporta
(în
cantități
mari
). ♢ Expr.
A
căra
apa
cu
ciurul
= a
munci
în
gol
, a se
agita
fără
rezultat
.
A
căra
cuiva
(
la
)
pumni
(sau
palme
,
gârbace
etc.) = a da cuiva
multe
lovituri
cu
pumnul
(sau cu
palma
, cu
biciul
etc.), a
bate
zdravăn
pe cineva.
A-l
căra
(pe cineva)
păcatele
= a se
lăsa
dus
,
târât
oarecum
fără
voie
.
2.
Refl. (
Rar
) A se
duce
dintr-un
loc
în
altul
. ♦ (Fam.) A
pleca
repede
(și pe
furiș
) de
undeva
; a se
cărăbăni
. – Lat.
*carrare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cari
CĂRÁ
vb.
1.
a
duce
, a
purta
, a
transporta
, (
reg
.) a
cărăbăni
, (înv.) a
podvodări
, a
transportarisi
.
(
Doi
sanitari
~
bolnavul
.)
2.
v.
pleca
.
3.
v.
fugi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cari
cărá
vb., ind. prez. 1 sg.
car
,
3 sg. și pl.
cáră
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cari
A SE CĂRÁ mă car
intranz. pop.
A
pleca
de
undeva
(
repede
și pe
furiș
); a se
cărăbăni
. /<lat.
carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cari
A CĂRÁ car
tranz. (
obiecte
sau
ființe
)
A
duce
dintr-un
loc
în
altul
. ♢
~
apă
cu
ciurul
a
munci
fără
nici un
rost
. /<lat.
carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cari
cărá (cár, át),
vb. –
1.
A
duce
, a
transporta
cu
carul
sau cu
căruța
. –
2.
A
transporta
, a
duce
. –
3.
A da
lovituri
,
pumni
. –
4.
A
lua
cu
sine
, a
duce
, a
tîrî
. –
5.
(Refl.) A se
cărăbăni
. –
6.
(Arg.) A se
face
nevăzut
, a
chiuli
. În
general
, este
considerat
der. de la un lat. *
carrāre
, de la
carrus
(Pușcariu 285;
Candrea
-
Dens
., 255; REW 1721;
DAR
); însă
formația
lat. nu pare
normală
.
Ar
fi de
așteptat
forma
*
carriare
, ca în calabr.
carriare
, napol.
carreare,
fr.
charrier
, sp. (
acarrear
). Este
posibil
să se fi
produs
o
contaminare
cu lat.
chalāre
„a
coborî
”, de unde it.
calare
, sp.
calar
(REW 1487); acest
ultim
cuvînt
ar
explica
mai
bine
sensul
3 din
rom
. Cf.
totuși
v.
sard
.
carrare
„a
căra
” (Atzori 90). La
sensul
6 se
poate
să fi
intervenit
o
contaminare
cu țig.
kere
„a
casa
”, cf.
cărel
.
Der.
cărat
,
s.n. (
acțiunea
de a
căra
,
transport
);
cărător
,
s.m. (
hamal
);
cărător
, s.n. (
coș
,
coșarcă
);
cărătură
, s.f. (
cărat
);
cărel
,
interj. (
valea
!,
întinde
-o!),
probabil
datorită
contaminării
cu țig.
kere
„a
casa
” (
Graur
134);
cărăuș
,
s.m. (
persoană
care
cară
,
transportator
;
cea
de a
doua
stea
din
Ursa
Mare
), cu duf. -
uș
;
cărăușesc
,
adj. (
propriu
cărăușilor
);
cărăuși
, vb. (a
căra
, a
transporta
cu
carul
; a
face
cărăușit
);
cărăușit
, s.n. (
cărat
). Din
rom
.
provine
bg.
karam
„a
conduce
” (Capidan,
Raporturile
,
205).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cari
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK