hamál (hamáli),
s.m. –
Muncitor care
transportă poveri. – Var. (Mold.)
mahal. Mr.
hămal. Tc.
hamal, din
arab.
hammâl, cf.
per.
cuman.
chamal (Șeineanu, II, 201; Lokotsch 806; Ronzevalle 82), cf. genov.
camallo, sp.
alhamel (Corominas, I, 125), ngr. χαμάλης,
alb.
hamal, sb.
amal, bg.
hamalin. – Der.
hamalesc, adj. (de
hamali);
hamalîc, s.n. (
îndeletnicirea de hamal), din tc.
ham(m)alik, mr.
hămăliche;
măhălit, s.n. (Mold.,
îndeletnicirea de hamal);
măhălos, adj. (
dezordonat), prin
încrucișare cu
mătăhălos.