Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția stricati definiție dex
stricati
găsește rime pentru
stricati
Cuvinte apropiate:
stricat
,
stricată
,
stricăți
a lepăda
(
pe cineva
)
ca pe o
măsea
stricată
expr.
a se
debarasa
(
de cineva sau ceva
)
fără
părere
de
rău
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia stricati
STRICÁ,
stric
,
vb. I.
1.
Tranz. și refl. A (se)
transforma
din
bun
în
rău
; a (se)
deteriora
, a (se)
degrada
; a (se)
defecta
. ♢ Expr. (Refl.)
A se
strica
căruța
în
mijlocul
drumului
= a
întâmpina
piedici
, a avea
neplăceri
când
ești
încă
departe
de
țintă
. ♦ Refl.
Spec
. (
Despre
vreme
) A se
schimba
în
rău
, a
deveni
nefavorabil
.
2.
Tranz. (Pop.) A
sfărâma
învelișul
tare
al unui
lucru
(
pentru
a
scoate
și a
folosi
conținutul
); a
sparge
. ♦ A
sfărâma
o
ușă
, o
încuietoare
, a
deschide
cu
forța
(
pentru
a
intra
).
3.
Refl. (
Despre
materii
organice
) A se
altera
, a se
descompune
sub
acțiunea
agenților
exteriori
distructivi
; (
despre
aer
) a
deveni
greu
respirabil
din
cauza
unor
substanțe
sau
mirosuri
neplăcute
,
nocive
. ♢ Tranz.
Factor
care
strică
aerul
.
4.
Tranz. și intranz. A
pricinui
stricăciuni
,
daune
,
lipsuri
; a
vătăma
. ♦ Intranz. A fi
nefolositor
,
nepotrivit
,
dăunător
într-o
anumită
situație
. ♢ Expr. Nu
strică
(sau
n-
ar
strica
) să...
= nu-i
rău
să..., nu
face
rău
cel care... ♦ Intranz. A fi
vinovat
,
răspunzător
. ♦ Tranz. A
greși
; a se
face
vinovat
de ceva. ♢ Expr.
Ce
strică
?
= de ce
ar
fi
rău
, de ce (să) nu...? ♦ Tranz. A
vătăma
un
organ
sau o
funcție
organică
, a
dăuna
sănătății
. ♢ Expr.
A-și
strica
gura
degeaba
= a
vorbi
în
zadar
. ♦ Tranz. Fig. (Pop.;
despre
stări
sufletești
) A
mâhni
; a
doborî
.
5.
Tranz. A
împiedica
buna
desfășurare
a unei
acțiuni
, a unei
stări
; a se pune de-a
curmezișul
, a
tulbura
, a
zădărnici
.
6.
Tranz. A
influența
pe cineva în
rău
; a
corupe
. ♦ Refl. A
decădea
din
punct
de
vedere
moral
.
7.
Tranz. A
face
ceva
greșit
,
cum
nu
trebuie
.
8.
Tranz. și refl. A (se)
dărâma
, a (se)
nărui
, a (se)
distruge
(o
construcție
, o
așezare
etc.
omenească
). ♦ Tranz. (Înv.) A
mutila
; a
ucide
. ♢ Expr. (Refl.)
Bea
de se
strică
=
bea
mult
,
peste
măsură
.
A se
strica
de
râs
= a
râde
foarte
tare
, cu
hohote
, a nu mai
putea
de
râs
. ♦ Tranz. A
anula
, a
abroga
, a
călca
convenții
,
învoieli
,
legi
,
obligații
. ♦ Tranz. (În
superstiții
) A
dezlega
, a
desface
farmece
,
blesteme
.
9.
Refl. și tranz. A
rupe
sau a
determina
ruperea
legăturilor
de
prietenie
sau de
dragoste
cu cineva; a (se)
certa
.
10.
Tranz. A
utiliza
, a
consuma
, a
cheltui
în
mod
inutil
(
fără
a
obține
un
folos
sau un
avantaj
corespunzător
).
11.
Refl. (
Despre
adunări
,
petreceri
etc.) A
lua
sfârșit
(în
mod
nefiresc
, prin
împrăștierea
participanților
). – Lat.
extricare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stricati
STRICÁ
vb.
1.
v.
deteriora
.
2.
v.
ponosi
.
3.
v.
ruina
.
4.
v.
avaria
.
5.
v.
defecta
.
6.
v.
forța
.
7.
v.
distruge
.
8.
v.
altera
.
9.
v.
altera
.
10.
v.
deranja
.
11.
v.
caria
.
12.
v.
dăuna
.
13.
v.
vătăma
.
14.
(
MED
.)
a i se
deranja
.
(I s-a ~
stomacul
.)
15.
v.
polua
.
16.
a se
închide
, a se
mohorî
, a se
posomorî
.
(
Vremea
s-a ~.)
17.
a (se)
corupe
, a (se)
deforma
.
(O
limbă
care s-a ~ sub
influența
...)
18.
a (se)
corupe
, a
decădea
, a (se)
deprava
, a (se)
desfrâna
, a (se)
destrăbăla
, a (se)
perverti
, a (se)
vicia
, (
rar
) a (se)
dezmăța
, (înv.) a (se)
sminti
.
(S-a ~ într-un
mediu
imoral
.)
19.
v.
zădărnici
.
20.
v.
desface
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stricati
STRICÁ
vb. v.
abroga
,
anula
,
asasina
,
certa
,
contagia
,
contamina
,
deflora
,
deochea
,
deplasa
,
descoase
,
desființa
,
destrăma
,
deșira
,
devasta
,
dezarticula
,
dezvirgina
,
disloca
,
distruge
,
infecta
,
infirma
,
invalida
,
irosi
,
înrăutăți
,
învrăjbi
,
jefui
,
luxa
,
molipsi
,
mutila
,
nimici
,
omorî
,
pierde
,
pârjoli
,
prăda
,
prăpădi
,
pustii
,
risipi
,
schilodi
,
scrânti
,
sfărâma
,
sparge
,
suci
,
supăra
,
suprima
,
ucide
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stricati
A strica
≠ a
drege
, a
repara
, a
tocmi
, a
zidi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia stricati
stricá
vb., ind. prez. 1 sg.
stric
, 3 sg. și pl.
strícă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stricati
A STRICÁ stric 1
.
tranz
. 1)
(
obiecte
)
A
face
să se
strice
. 2)
A
preface
din
bun
în
rău
.
Grindina
~t
via
.
3) A
face
în
mod
necalitativ
.
Croitorul
~t
costumul
. 4)
(
acțiuni
,
stări
de
lucruri
etc.)
A
face
să nu-și continuie
desfășurarea
.
~
planurile
cuiva
.
~
casa
cuiva
. 5) A
consuma
fără
folos
; a
irosi
.
~
mâncarea
cu cineva.
6)
fig. (
înțelegeri
,
relații
între
diferite
persoane
,
legi
etc.)
A
considera
nevalabil
; a
anula
.
~
legăturile
de
prietenie
cu cineva. ~ o
tocmeală
. 2.
intranz.
A
face
rău
; a fi
nefolositor
.
Fumatul
strică
.
♢
Nu
strică
(
sau
n-
ar
~)
nu-i
rău
(sau n-
ar
fi
rău
). /<lat.
extricare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stricati
A SE STRIC//Á mă stric
intranz.
1)
(
despre
construcții
sau
despre
obiecte
tari
)
A-și
pierde
integritatea
(prin
învechire
sau prin
acțiunea
unor
factori
externi
).
Vesela
se
strică
.
♢
~ de
râs
a
râde
tare
și
mult
. 2)
(
despre
sisteme
tehnice
sau
organice
)
A
ieși
din
funcțiune
; a nu mai
funcționa
(
normal
); a se
avaria
; a se
deteriora
; a se
defecta
; a se
deregla
; a
degrada
. ♢
S-a
stricat
căruța
în
mijlocul
drumului
se
spune
când
în
desfășurarea
unei
acțiuni
intervine
un
obstacol
neprevăzut
.
A i se ~ cuiva
cheful
(
sau
pofta
)
a
pierde
cheful
(sau
pofta
).
A i se ~ cuiva
inima
a se
mâhni
.
A-și ~
gura
degeaba
a
vorbi
zădarnic
. 3) A-și
pierde
proprietățile
pozitive
(sub
influența
factorilor
externi
); a se
descompune
; a se
înăcri
; a se
altera
. 4)
(
despre
aer
)
A se
face
greu
de
respirat
; a
deveni
infect
; a se
vicia
. 5)
(
despre
timp
)
A se
schimba
în
rău
; a
deveni
nefavorabil
. 6)
fig.
A
duce
o
viață
de
plăceri
ușoare
; a
trăi
în
desfrâu
; a se
destrăbăla
; a se
desfrâna
; a se
deprava
. ♢
Bea
de se
strică
face
abuz
de
alcool
. 7)
fig.
A
rupe
relațiile
reciproce
.
~ cu
vecinii
. 8)
fig. pop. (
despre
adunări
,
petreceri
etc.)
A
lua
sfârșit
în
mod
forțat
.
Hora
s-a ~
at
.
/<lat.
extricare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stricati
stricá (-c, -a't),
vb. –
1.
A
rupe
, a frînge. –
2.
A
desface
, a
descompune
. –
3.
A
distruge
, a
deteriora
, a
face
nefolositor
. –
4.
A
prejudicia
, a
dăuna
. –
5.
A
jefui
, a
fura
. –
6.
A
ucide
, a
omorî
. –
7.
A
viola
, a
silui
, a
dezonora
. –
8.
A
deprava
, a
corupe
. –
9.
A
nimici
, a
prăpădi
, a
zdrobi
, a
terfeli
, a
vătăma
. –
10.
A
dezbina
, a
învrăjbi
. –
11.
A
rupe
un
pact
, a
încălca
, a
contraveni
. –
12.
A
consuma
, a
cheltui
fără
rost
. –
13.
A fi de
vină
, a
constitui
cauza
. –
14.
(Refl.) A se
altera
, a se
putrezi
. – Megl.
stri(
cari
).
Lat.
extrῑcāre
„a
eviscera
” (Tiktin; Capidan 277; Pușcariu,
Lr.,
199), cf. calabr.
stricare
„a
freca
”, sp.
estregar
.
Pentru
semantismul
din
rom
.,
trebuie
să se
pornească
de la
sensul
primitiv
al lui
trῑcae
„
contrarietate
,
neplăcere
”,
trῑcāri
„a
face
dificultăți
”, de unde
extrῑcāre
„a
desface
(ceea ce
rezistă
)”. După Battisti, V, 3655, it.
striccare
„a-l
durea
spatele
în
urma
ostenelii
”, umbr.
strica
„a
distruge
”, v. it.
stricare
,
strigare
„a
desface
”, a
cărui
identitate
cu cuvîntul
romanic
nu
ridică
îndoială
, s-
ar
explica
prin longod.
strikkan
„a
închide
cu o
țintă
”;
dar
această
explicație
nu
poate
servi
pentru
rom
., și nu pare
suficientă
pt. it. Der.
stricăcios
,
adj. (care
strică
;
coruptibil
;
dăunător
,
vătămător
);
stricăciune
,
s.f. (
daună
;
corupție
);
stricător
,
adj. (
dăunător
,
nociv
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia stricati
STRICÁT
1
s.n.
Faptul
de
a (se)
strica
.
– V.
strica
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stricati
STRICÁT
2
, -Ă,
stricați, – te,
adj.
1.
(
Despre
obiecte
,
unelte
,
mecanisme
) Care nu mai
poate
fi
folosit
,
fiind
defect
,
deteriorat
.
2.
(
Despre
materii
organice
,
îndeosebi
despre
alimente
)
Alterat
,
descompus
; (
despre
aer
)
greu
respirabil
,
încărcat
de
substanțe
sau
mirosuri
neplăcute
,
nocive
.
3.
(
Despre
înjghebări
,
construcții
)
Dărâmat
,
surpat
,
năruit
.
4.
(Pop.;
despre
oameni
și
părți
ale
corpului
lor
)
Bolnav
,
vătămat
;
p. ext.
becisnic
. ♢
Stricat
de
vărsat
= cu
urme
de
vărsat
pe
obraz
.
5.
(
Despre
relații
de
prietenie
, de
dragoste
etc.)
Desfăcut
,
rupt
.
6.
(
Despre
oameni
)
Certat
,
mâniat
,
supărat
(cu cineva).
7.
(
Despre
oameni
;
adesea
substantivat
)
Decăzut
moralicește
;
corupt
,
desfrânat
,
depravat
. – V.
strica
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stricati
STRICÁT
adj. v.
contrafăcut
,
falsificat
,
mutilat
,
schilod
,
schilodit
,
spălăcit
,
șters
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stricati
STRICÁT
adj., adv. v.
defectuos
,
greșit
,
incorect
,
necorect
,
prost
,
rău
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stricati
STRICÁT
adj., s.
1.
v.
deteriorat
.
2.
adj. v.
ponosit
.
3.
adj. v.
ruinat
.
4.
adj. v.
avariat
.
5.
adj. v.
defect
.
6.
adj. v.
forțat
.
7.
adj. v.
alterat
.
8.
adj. v.
alterat
.
9.
adj. v.
cariat
.
10.
adj.
(
MED
.)
deranjat
.
(Are
stomacul
~.)
11.
adj. v.
poluat
.
12.
adj.
stâlcit
.
13.
adj.
corupt
,
deformat
.
(
Forme
lexicale
~.)
14.
adj. v.
desfrânat
.
15.
adj., s.
depravat
,
desfrânat
,
destrăbălat
,
dezmățat
,
imoral
, (pop.)
curvar
, (înv.)
preacurvar
,
preacurvitor
.
(Un
bărbat
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stricati
Stricat
≠
bun
,
sănătos
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia stricati
stricát
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stricati
STRICÁ//T ~tă (~ți, ~te)
1)
v.
A
STRICA
și
A SE
STRICA
. 2)
(
despre
persoane
)
Care este
dezechilibrat
psihic
. /v.
a (se)
strica
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stricati
stricát
s.n. (înv.)
1.
stricare
,
degradare
,
deteriorare
.
2.
boală
.
3.
nesocotire
,
desconsiderare
,
ignorare
,
neglijare
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia stricati
stricățí
,
stricățésc
,
vb.
IV
refl. (
reg
.;
despre
oameni
) a se
strica
, a se
degrada
, a se deterioara, a se
paradi
, a se
rablagi
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia stricati
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK