Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția stelele definiție dex
stelele
găsește rime pentru
stelele
a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele
expr.
1.
a fi
dezorientat
, a nu
ști
ce să
facă
.
2.
a fi
rupt
de
realitatea
imediată
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia stelele
REGINA-STÉLELOR
s. v.
vega
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
REGINA-STÉLELOR
s. v.
vega
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
REGINA-STÉLELOR
s. v.
vega
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
ROATA-STÉLELOR
s. v.
coroana
-
boreală
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
ROATA-STÉLELOR
s. v.
coroana
-
boreală
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
ROATA-STÉLELOR
s. v.
coroana
-
boreală
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
Roáta-Stélelor
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
Roáta-Stélelor
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
Roáta-Stélelor
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
STEA,
stele
, s.f.
I.
1.
Corp
ceresc
cu
lumină
proprie
,
format
dintr-o
masă
de
gaze
aflată
la o
temperatură
foarte
ridicată
; (
sens
curent
)
orice
corp
ceresc
(cu
excepția
Lunii
) care
strălucește
noaptea
pe
bolta
cerească
. ♢
Steaua
dimineții
=
luceafărul
de
dimineață
.
Stea
cu
coadă
=
cometă
.
Stea
căzătoare
=
meteor
(2)
. ♢ Expr.
A
vedea
stele
verzi
se
spune
când
cineva
primește
o
lovitură
puternică
.
A
crede
în
steaua
sa
= a
crede
într-o
soartă
mai
bună
, a fi
optimist
.
A se
naște
sub o
stea
norocoasă
(
sau
rea
)
= a avea (sau a nu avea)
noroc
.
Vai
de
steaua
mea
(
sau
a
ta
, a lui
etc.) =
vai
de
mine
(sau de tine, de el etc.). ♦ (Astron.; în singtamele)
Stea
hiperdensă
=
stea
cu
densitate
infinit
mai
mare
decât
a celor
considerate
normale
pe
Pământ
.
Stea
neutronică
=
stea
de
dimensiuni
foarte
mici
,
hiperdensă
, al
cărei
nucleu
este
constituit
dintr-un
amestec
de
neutroni
,
protoni
și alte
particule
grele
. ♦
Stea
călăuzitoare
=
idee
,
concepție
de
bază
care
îndrumează
o
acțiune
, după care se
orientează
o
activitate
. ♦
Epitet
dat
femeii
iubite
.
2.
Fig.
Artistă
celebră
de
cinematograf
, de
teatru
, de
operă
etc.;
vedetă
.
II.
P.
anal
.
1.
Obiect
,
desen
etc. care are o
formă
asemănătoare
cu aceea prin care este
reprezentată
în
mod
convențional
o
stea
(
I.1.
). ♢ (
Ieșit
din
uz
)
Steaua
Republicii
Socialiste
România
=
ordin
care se
conferea
persoanelor
cu
merite
deosebite
în
domeniul
social
,
politic
,
economic
. ♦
Spec
.
Obiect
simbolizând
o
stea
(
I.1.
),
alcătuit
dintr-un
disc
făcut
din
lemn
,
carton
etc., cu
numeroase
colțuri
,
fixat
într-o
coadă
de
lemn
și
frumos
împodobit
, cu care
umblă
colindătorii
cu
ocazia
sărbătorilor
Crăciunului
. ♢
Cântec
de
stea
=
colind
special
pe care
îl
cântă
copiii
care
umblă
cu
obiectul
definit
mai
sus
. ♦ (
Tehn
.)
Steaua
roții
=
parte
a unei
roți
,
între
bandaj
și
fus
. ♦ (Tipogr.)
Asterisc
,
steluță
. ♦
Pată
albă
de
păr
pe
fruntea
unui
animal
. ♢ Expr.
A fi cu
stea
în
frunte
= (
despre
oameni
) a fi (sau a se
crede
) mai
grozav
, mai
deosebit
decât
alții
.
2.
Rotocol
mic
de
grăsime
care se
vede
plutind
pe
mâncare
sau pe
laptele
fierbinte
.
III.
Compuse:
steaua
-
pamântului
=
ciupercă
de
pământ
de
culoare
brună
,
având
forma
unei
sfere
înconjurată
la
bază
de mai
multe
fâșii
dispuse
radial
(
Geaster hygrometricus
);
stea
-de-
mare
= (la pl.)
clasă
de
echinoderme
marine
cu
corpul
alcătuit
dintr-un
disc
central
, de la care
pornesc
cinci
(sau mai
multe
)
brațe
în
direcție
radială
(
Asterias
); (și la sg.)
animal
din această
clasă
;
asterie
. [Var.: (pop.)
stéauă
s.f.] – Lat.
stella
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stelele
STEA
s. v.
cornaci
,
destin
,
divă
,
fatalitate
,
menire
,
noroc
,
predestinare
,
soartă
,
star
,
ursită
,
vedetă
,
zodie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEA
s.
1.
(ASTRON.)
stea
căzătoare
=
meteor
, (înv.)
arătare
;
stea
căzătoare
foarte
strălucitoare
=
bolid
;
stea
cu
coadă
=
cometă
, (pop.)
stea
comată
,
stea
cu
coamă
;
steaua
polara
= (pop.)
steaua
ciobanului
, (
reg
.)
împăratul
(
art
.),
steajerul
(
art
.),
stâlpul
(
art
.),
candela
-
cerului
.
2.
(ZOOL.)
stea
-de-
mare
(
Asteroidea
)
=
asteridă
,
asterie
.
(~ este un
echinoderm
.)
3.
(
PICT
.)
steaua
culori
=
cerc
cromatic
.
4.
v.
asterisc
.
5.
țintă
.
(
Cal
cu ~ în
frunte
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
stea
s. f.,
art
.
steáua
,
g.-d.
art
.
stélei
;
pl.
stéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
STEA stéle
f.
1)
Corp
ceresc
, cu
lumină
proprie
, care
poate
fi
văzut
noaptea
sub
forma
unui
punct
luminos
;
astru
. ♢
~
ua
dimineții
luceafărul
de
dimineață
.
~ cu
coadă
cometă
.
A
vedea
stele
verzi
se
spune
când
cineva a
fost
lovit
(sau s-a
lovit
)
foarte
tare
.
A
crede
în ~
ua
sa
a) a
crede
în
menirea
, în
vocația
sa; b) a fi
optimist
.
~
călăuzitoare
concepție
care
îndrumează
o
activitate
.
Vai
de ~
ua
mea
(a
ta
, a lui etc.)
vai
de
mine
(de tine, de el etc.).
A se
naște
sub o ~
norocoasă
(
sau
rea
)
a avea o
soartă
bună
(sau
rea
).
A
sta
cu
dinții
la
stele
a nu avea ce
mânca
. 2)
Obiect
sau
desen
având
formă
asemănătoare
cu acest
corp
ceresc
.
~ cu
cinci
colțuri
.
♢
A
umbla
cu ~
ua
a
umbla
cu
colinda
,
purtând
un
obiect
în
formă
de
stea
,
împodobit
cu
hârtie
de
diferite
culori
.
~-de-
mare
animal
marin
având
cinci
brațe
radiare
;
asterie
.
~
ua
-
pământului
ciupercă
de
pământ
, de
culoare
brună
, la
baza
căreia
se
află
mai
multe
fâșii
dispuse
radiar
. 3)
fig
.
Artist
vestit
(în
special
de
cinema
);
vedetă
. 4)
Pată
albă
pe
fruntea
unor
animale
(mai
ales
a
cailor
);
țintă
. ♢
A fi cu ~ în
frunte
a se
crede
superior
altora
. 5)
la pl.
Pete
rotunde
de
grăsime
sau
unsoare
pe
suprafața
unui
lichid
. [
Art
.
steaua
; G.-D.
stelei
;
Monosilabic
] /<lat.
stella
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stelele
steá (-éle),
s.f. –
1.
Astru
. –
2.
Soartă
,
destin
,
ursită
. –
3.
Obiect
de hîrtie cu
formă
de
astru
(1),
frumos
împodobit
, care se
folosește
în
obiceiurile
folclorice
de
Crăciun
și care
simbolizează
steaua
magilor
. –
4.
Asterisc
. –
5.
(Înv.)
Pistrui
. –
6.
Paste
făinoase
. –
7.
Pată
albă
în
păr
. –
8.
Actor
sau
actriță
celebră
. –
9.
Plantă
(
Trapa
natans
). –
10.
(Arg.)
Furt
. – Var. înv.
steală
.
Mr.
steao,
megl.
steuă,
istr.
stęwu.
Lat.
stēlla
(Pușcariu 1641; REW 8242), cf. vegl.
stala,
it.
stella
, prov., cat.
estela,
fr.
étoile
, sp.
estrella
;
pentru
fonetism
cf. Densusianu,
Studii
de
filologie
romînă
, I, (1898) și Fr. Schürr,
Mitt. Wien,
43-54. Der.
stelar
,
s.m. (
colindător
);
steli
,
vb. (a
fulgera
);
steliță
(var.
stelișoară
), s.f. (
plantă
,
Aster
amollus);
stelesc
,
adj. (
stelar
);
stelos
,
adj. (cu
stele
;
sclipitor
);
steluță
,
s.f. (
stea
mică
,
asterisc
;
pastă
făinoasă
;
obiect
de
cult
cu care se
acoperă
anafura
;
plante
,
Stellaria
nemorum, S.
graminea
,
Erigeron
acris
, E. canadiense, E.
alpinus
, E.
racemosus
);
înstela
,
vb. (a se acopri cu
stele
). – Cf.
stei
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia stelele
STEA COMÁTĂ
s. v.
cometă
,
stea
cu
coadă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEA COMÁTĂ
s. v.
cometă
,
stea
cu
coadă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEA CU COÁMĂ
s. v.
cometă
,
stea
cu
coadă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEA CU COÁMĂ
s. v.
cometă
,
stea
cu
coadă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
stea-de-máre
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
stea-de-máre
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
STEAUA CIOBÁNULUI
s. v.
luceafărul
,
luceafărul
de
seară
,
steaua
polară
,
venus
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA CIOBÁNULUI
s. v.
luceafărul
,
luceafărul
de
seară
,
steaua
polară
,
venus
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA DIMINÉȚII
s. v.
luceafărul
de
dimineață
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA DIMINÉȚII
s. v.
luceafărul
de
dimineață
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA-FÉTEI
s. v.
steluță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA-FÉTEI
s. v.
steluță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
steáua-pământului
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
steáua-pământului
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
Steáua Poláră
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
Steáua Poláră
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
STEAUA-PÓRCULUI
s. v.
aldebaran
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA-PÓRCULUI
s. v.
aldebaran
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA ZÓRILOR
s. v.
luceafărul
de
dimineață
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEAUA ZÓRILOR
s. v.
luceafărul
de
dimineață
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stelele
STEÁUĂ
s.f. v.
stea
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stelele
STÉLĂ,
stele
,
s.f.
Mic
monument
cu
caracter
comemorativ
, în
formă
de
coloană
sau de
pilastru
,
alcătuit
dintr-un
singur
bloc
de
piatră
și
purtând
de
obicei
inscripții
sau
sculpturi
,
specific
antichității
. – Din fr.
stèle
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stelele
stélă
s. f., g.-d.
art
.
stélei
;
pl.
stéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stelele
STÉL//Ă ~e
f
.
Monument
comemorativ
, în
formă
de
mică
coloană
sau
pilastru
,
construit
dintr-un
bloc
monolit
de
piatră
, de
obicei
cu
sculpturi
în
relief
. /<lat.
stella,
fr.
stéle
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stelele
STÉLĂ
s.f.
Monument
în
formă
de
coloană
sau de
obelisc
,
alcătuit
dintr-un
singur
bloc
de
piatră
, care
poartă
de
obicei
o
inscripție
. ♦
Colonetă
având
deasupra
un
obiect
decorativ
, o
statuetă
etc. [< fr.
stèle
, cf. gr.
stele
–
coloană
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia stelele
STÉLĂ
s. f.
1.
monument
funerar
,
coloană
sau
obelisc
, dintr-un
singur
bloc
de
piatră
, care
poartă
de
obicei
o
inscripție
. 2.
colonetă
având
deasupra
un
obiect
decorativ
, o
statuetă
etc. (< lat.
stela
, fr.
stèle
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia stelele
ștélă
,
ștéle
,
s.f. (
reg
.)
păduche
de
găină
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia stelele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK