Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția rotile definiție dex
rotile
găsește rime pentru
rotile
Cuvinte apropiate:
rotil
,
rotila
,
rotilă
,
rotile
,
rotire
ROTÍLE
s. pl. v.
cotigă
,
teleagă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rotile
de-a roáta
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rotile
ROATA-STÉLELOR
s. v.
coroana
-
boreală
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rotile
Roáta-Stélelor
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rotile
ROÁTĂ
1
,
roți
, s.f.
1.
Cerc
de
metal
sau de
lemn
, cu
spițe
sau
plin
, care, învârtindu-se în
jurul
unei
osii
, pune în
mișcare
un
vehicul
. ♢
Caii
(sau
boii
) de la
roată
=
caii
(sau
boii
)
rotași
. ♢ Expr.
A fi cu
trei
roate
la
car
= a fi
zăpăcit
,
nebun
.
A pune
(ceva)
pe
roate
sau
a
merge
(ceva)
(ca) pe
roate
= a
face
să se
desfășoare
sau a se
desfășura
în
condiții
foarte
favorabile
, a
organiza
sau a fi
bine
organizat
,
astfel
încât
să
funcționeze
perfect
.
2.
(
Tehn
.)
Organ
de
mașină
sau
ansamblu
unitar
de
piese
în
formă
de
cerc
, care se
poate
roti
în
jurul
unei
axe
proprii
.
3.
Nume
dat
unor
obiecte
,
instrumente
etc.
asemănătoare
cu
roata
(
1
),
având
diverse
întrebuințări
. ♢
Roata
olarului
=
mașină
de
lucru
rudimentară
a
olarului
,
construită
dintr-un
disc
orizontal
fixat
pe un
arbore
rotitor
vertical
, pe care
olarul
rotunjește
lutul
,
dând
diferite
forme
oalelor
.
Roata
norocului
=
cerc
mare
,
numerotat
cu
numere
câștigătoare
, care este
învârtit
cu
mâna
de
jucătorul
care își
încearcă
norocul
. ♢ Expr.
roata
lumii
(sau
a
vremii
) =
mersul
,
succesiunea
evenimentelor
.
S-a
întors
roata
= s-a
schimbat
situația
(în
defavoarea
cuiva); s-a
întors
norocul
(de
partea
altcuiva
).
4.
Obiect
fabricat
,
aranjat
sau
legat
în
formă
de
roată
(
1
), de
cerc
, de
disc
.
Roată
de
cașcaval
.
Roată
de
frânghie
.
♦
Desen
sau
contur
rotund
ca un
cerc
;
disc
.
5.
Figură
pe care o
formează
mai
multe
ființe
sau
lucruri
așezate
în
formă
de
cerc
. ♢ (
Adverbial
)
Ședeau
roată
în
jurul
focului
.
6.
Mișcare
circulară
;
învârtitură
,
răsucire
,
rotocol
. ♢ Expr.
A da
roată
= a
merge
de
jur
împrejur
, a
înconjura
, a da
ocol
; a
descrie
unul
sau mai
multe
cercuri
(în
mers
sau în
zbor
), a
face
ocoluri
. ♦
Figură
de
acrobație
care
constă
în
rotirea
corpului
prin
sprijinirea
succesivă
pe
mâini
și pe
picioare
. ♢
Roata
morții
=
acrobație
care
constă
în
alergarea
în
cerc
, cu un
vehicul
, pe
pereții
(
aproape
verticali
ai) unei
construcții
special
amenajate
. ♢
Loc
. Vb.
A (se)
duce
de-a
roata
= a (se)
rostogoli
.
7.
Instrument
de
tortură
și
execuție
de
formă
circulară
,
folosit
în
evul
mediu
. [Pl. și:
roate
] – Lat.
rota
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rotile
ROÁTĂ
2
,
roate
, s.f. (Înv.)
Unitate
militară
cu un
efectiv
aproximativ
egal
cu cel al unei
companii
. – Din
rus
.,
pol
.
rota
(după
roată
1
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rotile
ROÁTĂ
s. v.
bătător
,
bot
,
companie
,
depănătoare
,
rât
,
vârtelniță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rotile
ROÁTĂ
s., adv.
1.
s. v.
disc
.
2.
s. v.
cerc
.
3.
adv.
circular
.
(
Privește
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rotile
roátă
(
cerc
) s. f., g.-d.
art
.
róții
;
pl.
roți
(în expr. și
roáte
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rotile
roátă
(
unitate
militară
) s. f., g.-d.
art
.
roátei
;
pl.
roáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rotile
ROÁT//Ă
1
roți
f.
1)
Parte
a unui
vehicul
, în
formă
de
cerc
, care se
învârtește
în
jurul
unei
osii
,
punând
vehiculul
în
mișcare
. ♢
A fi cu
trei
~e la
car
a fi
smintit
.
A pune pe ~e
a
face
ceva să
funcționeze
normal
.
A
merge
ca pe ~e
a se
desfășura
bine
.
A fi a
cincea
~ la
căruță
a fi de
prisos
.
(A fi) cât ~a
carului
(a fi)
foarte
mare
.
A-i
lua
cuiva
boii
de la ~e
a
ruina
pe cineva.
~a
vremii
(sau
~a
lumii
)
mersul
evenimentelor
.
S-a
întors
~a
se
spune
despre
o
situație
, care s-a
schimbat
radical
. 2)
Organ
dintr-un
sistem
tehnic
, de
formă
circulară
, care se
rotește
în
jurul
unei
axe
și
servește
la
transmiterea
unei
mișcări
de
rotație
.
~a
morii
. 3)
Obiect
sau
produs
fabricat
în
formă
de
cerc
.
~ de
frânghie
.
~ de
cașcaval
. ♢
~a
norocului
obiect
în
formă
de
cerc
, la
jocurile
de
hazard
, pe care
sunt
indicate
numerele
câștigătoare
. 4) (
în
evul
mediu
)
Instalație
de
tortură
și de
execuție
a
osândiților
.
A
trage
pe ~
. 5)
Figură
în
formă
de
cerc
. ♢
A
face
~ în
jurul
cuiva
a
înconjura
pe cineva.
A se
strânge
~
a
forma
un
cerc
. 6)
Mișcare
circulară
;
rotire
;
rotocol
. ♢
A se
duce
de-a ~a
a se
rostogoli
. [G.-D.
roții
; în
expresii
și
roate
] /<lat.
rota
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rotile
ROÁT//Ă
2
~e
f. înv.
Subdiviziune
militară
cu un
efectiv
egal
aproximativ
cu o
companie
. /<
rus
.,
pol
.
rota
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rotile
ROTÍLĂ,
rotile,
s.f.
1.
Rotiță
.
2.
Fiecare
dintre
cele
două
roți
ale
cotigii
plugului
;
p. gener.
(la pl.)
cotiga
plugului
. –
Roată
+ suf.
-ilă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rotile
ROTÍLĂ
s.
1.
v.
rotiță
.
2.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
rotiță
.
(~ la
plug
.)
3.
(la pl.)
patine
(pl.),
scheting
.
(Se
deplasează
pe ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rotile
ROTÍLĂ
s. v.
oblanic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rotile
rotílă
s. f., g.-d.
art
.
rotílei
;
pl.
rotíle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rotile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK