lúme (lúmi),
s.f. –
1. Lumină. –
2. Univers,
creație. –
3. Oameni. – Mr., istr.
lume, megl.
lumi. Lat.
lūmen „
lumină” (Pușcariu 993;
Candrea-
Dens., 1014; REW 5161; Densusianu,
GS, II, 324), cf. it., prov.,
port.
lume, cat.
llum, sp.
lumbre. E
dubletul lui
lumină. Se
presupune că
semantismul se
explică printr-un
calc al sl.
svĕtŭ „
lumină;
lume” (Rosetti, III, 90);
dar ipoteza nu-i
necesară,
deoarece evoluția poate fi
spontană, cf. mag.
világ, care are și el
cele două sensuri. – Der.
lumesc, adj. (
laic; de
lume;
veneric);
lumeț, adj. (
lumesc,
frivol);
lumește, adv. (
laic).