CÂMP, câmpuri, s.n. și (
1, astăzi mai ales în expr.)
câmpi, s.m.
1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren;
șes,
câmpie;
spec. întindere de pământ cultivată,
semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢
Munca câmpului = munci agricole.
Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ♢
Loc. adv.
În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ♢
Expr.
A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
A-și lua (sau
a apuca)
câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦
Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
2. Loc. Spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
Câmp de luptă. ♢ (Astăzi rar)
Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva;
p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea;
activitate,
muncă,
producție.
Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune.
Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ♢
Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel.
Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini.
4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule.
Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma)
Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală.
6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc.
7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.)
variabile. –
Lat.
campus.
