chimén
s.m. –
Plantă cu
semințe aromatice întrebuințate în
medicină,
bucătărie etc. (
Carum Carri). – Mr.
chimin. Gr. ϰύμινον, în
parte prin
intermediul sl.
kjominŭ, kiminŭ (cf. bg.
kimén, v.
rus.
kiminŭ, mag.
kömény, cf. Vasmer,
Gr., 77). Din
același cuvînt gr.
provine tc.
kimion, de unde
rom.
chimion, s.m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg.
kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der.
chimioniu, adj. (
verde închis).