post (pósturi)
s.n. –
Funcție,
slujbă. Fr.
poste, în
sens militar prin
intermediul rus.
post. Este
dubletul lui
poștă, s.f. (
haltă pentru a
schimba caii de
voiaj;
călătorie cu
diligența;
casă pentru odihna călătorilor și
schimbul cailor și al
diligenței;
distanța de la o
stație la alta, care se
socotea cam de 10
km;
diligență,
poștalion;
instituție pentru distribuirea corespondenței;
poștaș; Mold.,
alică;
distracție constînd în a pune o hîrtie
aprinsă între degetele de la
picioare ale unei
persoane adormite), cuvînt cu care
ar putea proveni din fr.
poste sau din it.
posta, prin
intermediul rus.
pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag.
posta (Gáldi,
Dict., 152), sau mai
probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr.,
ceh.
pošta,
pol.
poczta. Der.
poștal, adj., din fr.
postal; poștalion, s.m., din fr.
postillon, cf.
rus.
počtalion;
poștalion, s.n. (
diligență);
poștar (var.
poștaș), s.m. (
factor poștal);
post-restant, s.n., din fr.
poste-restante.