porc (pórci),
s.m. – Rîmător, rîtan. – Mr.
porcu, megl., istr.
porc. Lat.
porcus (Pușcariu 1353;
Candrea-
Dens., 1426; REW 6666), cf. vegl.
puark, it.,
port.
porco, prov., fr., cat.
porc, sp.
puerco. – Der.
poarcă (mr., megl.
poarcă, istr.
porke), s.f. (
rar,
scroafă; Olt.,
cep de
butoi;
joc de
copii), din lat.
porca (Pușcariu 1346; REW 6656), cf. it., prov., cat.,
port.
porca, sp.
puerca;
porcan, s.m. (
porc; Mold.,
grămadă de
paie;
ciupercă comestibilă,
Hydnum imbricatum;
persoană murdară și
neglijentă);
porcar (var.
purcar, mr., megl.
purcar), s.m. (
păzitor de
porci),
ar putea proveni direct din lat.
porcārius (Pușcariu 1354;
Candrea-
Dens., 1428; REW 6659), cf. it.
porcaio, prov.
porquier, fr.
porcher, cat.
porquer, sp.
porquero, port.
porqueiro);
porcăraș, s.m. (purcărel;
ploier, Charadrius pluvialis;
pasăre, Calidris
arenaria);
porcărie, s.f. (
turmă de
porci;
murdărie, mîrșăvie,
lucru prost);
porcesc, adj. (de
porc);
porcește, adv. (ca
porcii);
porci, vb. (a
insulta, a
porcăi; Mold., a mînca
grăsime sau
carne în
zi de
post),
pentru ultimul sens cf.
spurca;
porcie, s.f. (
rar,
porcărie);
porcime (var.
porcărime), s.f. (
turmă de
porci);
porcină, s.f. (Mold.,
carne de
porc),
probabil reprezentant al lat.
porcina (
Candrea-
Dens., 1430);
porcos, adj. (
murdar;
trivial,
imoral);
porcușor (var.
porcan, porcaș, porcoi(aș), porcul(le)ț), s.m. (
guvid,
Gobio fluviatilis;
ploier de
munte, Charadrius morinellus);
porșor (Trans. var.
Banat părșor), s.m. (
grămadă,
morman), în
loc porcșor (după Conev 51, din bg.
părșor, care
trebuie să
provină din
rom.);
porcăreață (mr.
purcăreadză), s.f. (
cocină),
poate direct din lat.
porcarĭcius (Pușcariu 1355; REW 6658), cf. it.
porchereccia. Cf.
purcel, porcoi.