mústră (mústre),
s.f. –
1. Mostră,
eșantion. –
2. (Trans.)
Exercițiu militar. It.
mostra › germ.
Muster și, de
aici, mag.
mustra, cu
sensul al
doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi,
Dict., 146). Cu
primul sens este
dubletul lui
mostră (mr.
mostră), s.f. (
probă),
direct din it. sau prin
intermediul tc.
mostra, ngr. μόστρα (
Graur,
GS, VI, 330; Gáldi 212).
Sensul al
doilea (var,
mustru și
muștr, din
rus.
mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp.
muestra „
inspecție;
trupe gata de
inspecție”. – Der.
mustrului (var.
muștrului), vb. (a
face exerciții), din mag.
mostrálni;
mustreală, s.f. (înv.,
exercițiu);
mustruluială, s.f. (
exercițiu).